mi s-au dezlantuit stihiile sufletului. mi-au fost deschisi ochii si mi-am vazut umbra plecand de langa mine, speriata groaznic de durerea din corpul meu. mi s-a infiorat sufletul a traire si am avut senzatia ca am trait o viata intreaga si acum incep o alta din duzina.
acum ma uit cu teama la rana mea. o sa ramana cicatrice cu iz nostalgic, desi eu redevin freamat de copac tanar. imi impreunez degetele a ruga de eliberare sau de robie eterna, si ma gandesc ca cea mai frumoasa amintire pe care am trait-o este cea care urmeaza sa mi se intample.
sunt la un pas prea tarziu de fericirea conjugala.
