i'm on stand by

am obosit, si camera imi pare prea mica. simt ca ma sufoc intre patru pereti care-mi implanteaza in starea mea calma o migrena cu ramificatii insuportabile. am obosit si oboseala mea se resimte in felul de-a fi, in ce-mi doresc, in ce urmaresc, astept sau vizualizez in imaginile cu revers ce-mi flutura-n priviri. am obosit si am incetat sa caut, pentru ca nu stiu incotro sa-mi directionez cautarea astfel incat sa-mi fie benefica.

ma odihnesc, te rog sa nu ma deranjezi. lovely ones only.

my favourite game

sunt jucator de clasa superioara. intuiesc ce vrei urmarindu-ti privirea si te vanez pana la ultima resursa. din umbra. si stii asta. ti-e frica, nu arati, dar zambetul ti-e eclipsat de picaturile de apa ce ti se preling pe frunte. stiu ce cauti, si stiu ca ti-e teama ca n-ai sa gasesti. sau ca am sa gasesc eu inaintea ta. este o chestiune de lupta unul la unul in care frica iti paralizeaza logicul gandirii subconstiente in timp ce eu sunt calma. ca un pradator feroce incercand sa-si agate vanatul zilnic. dar cel mai inspaimantator lucru este ca tu constientizezi ca esti un experiment. pentru ca desi esti o prada comuna eu incerc alta metoda pentru fiecare victima. incerci sa prefigurezi un ansamblu de circumstante in care vanez si sa le elimini pe cele prin care deja am trecut. si le elimini pe toate. pentru o secunda te calmezi crezand ca am epuizat toate resursele imaginatiei si voi urca la un alt nivel al jocului, lasandu-te in pace, dar te inseli amarnic. pentru ca urci cu mine acolo unde nu te simti in largul tau, unde devii fragil si te panichezi la orice pas. urci la un alt nivel al jocului, speri ca ambitia mea sa fie alimentata de cativa factori si sa cedez inaintea ta. vrei ca setea mea sa fie atat de mare incat sa ma las incantata de un jucator mai experimentat si sa-mi schimb tinta. dar crede-ma, decat sa ramai la un nivel unde nu-ti gasesti locul mai bine te lasi prada.

alergi.... alergi pentru ca adrenalina urca treptat, inima iti pulseaza, conexiunile neuronale se intrepatrund si gandurile ti se amesteca ireversibil, te panichezi la orice semn si vrei sa scapi. reiei regulile jocului, le revezi cati poti de clar si de repede, cauti o portita de scapare, dar ti se taie respiratia. pentru ca sunt ca un criminal in serie care isi gandeste pasii anticipat. alege victima, ii studiaza tabieturile, slabiciunile, temerile, face regulile paradei si are grija sa nu lase portite de scapare, isi creeaza circumstantele favorabile si ataca incet, savurand placerea jocului sau egoist si egocentrist.

e jocul meu preferat, in care tu iti pierzi mintile iar eu castig experienta ca sa pot avansa la nivelul urmator.

p.s. ai grija la locurile intunecate. mai ales la nivelul la care te-am adus...... novice....

does he drive you wild, or just mildly free?

mildly free.... with a drop of wildness.

usor, intra si imi zambeste. se aseaza pe patul de langa mine si incepe o discutie cu inflorituri din zambete si priviri intense. limbaj non-verbal. buzele i se misca intr-un mod ametitor de placut. au forma perfecta, si ma fac sa-mi imaginez cum le simt plimbandu-se pe conturul secat al buzelor mele. Acum, nu e vreme de filosofat, de cantarit binele si raul. De a defini o relatie. De a numi fericirea. Sau de a vorbi, pur si simplu... nu e vreme de cuvinte, de niciun gand si de nici o intrebare. Si stie asta. O stie mai bine decat mine.

Discutia continua, eu privesc buzele, astept, ma resemnez, apoi imi trec mana peste parul prins ca sa vad daca inca sta bine si ma trece acelasi fior ca atunci cand il simt lung si cret, gadilandu-mi spatele. O iau de la capat, pentru ca stiu ce are sa se intample. Stiam asta cu mult inainte, asteptam doar momentul sa cedez cum n-am facut-o niciodata.

Filmul se rupe, el se ridica, se aseaza langa mine. Miscarile lui isi au ecoul in ale mele ganduri si incerc sa ma controlez. Ma ridica de pe scaun, o mana ii aluneca pe gatul meu, apoi imi desface fermoarul bluzei. Gem usor scotandu-i tricoul si ma bucur de formele-i delicios de bine definite. Stiu ca sunt asezonate cu o gandire pe masura si asta ma linisteste. Ma intinde usor pe pat si ma dezbraca treptat.

Sunt trista pentru ca in general imi place sa aman placerea. Dar saruturile lui fine si racoroase compenseaza, si pluseaza in starea mea de spirit. O secunda nu-mi vine sa cred cat de usor cedez placerii mele, si vreau a renunt. Dar ma razgandeste desprinzandu-mi parul. Ador senzatia degetelor printre firele mele de par, rasfirandu-l usor.

Si am o senzatie de claustrofobie accentuata. Hainele sunt parca prea stramte....atmosfera prea linistita....aerul prea fierbinte.....usa prea inchisa....vecinii prea multi....camera neinteresanta....patul, in schimb, cel mai potrivit...

Mi-e frig. Il stiu langa mine, ma trec fiori, ma invelesc si incerc sa nu gandesc la nimic. E o senzatie duala care ma face sa cad in gol, si apoi sa simt ca plonjez in mare. Ma trezesc din visul meu simtind cum mi se preling pe gat picaturi de transpiratie.....

Welcome back to reality. Castelul de nisip s-a prabusit, m-am trezit din visul a ce mi-am dorit si-am obtinut, tot intr-un vis... Un gafait placut....un geamat perfect....o alintare incitanta....un murmur fierbinte....o vocala plina de placere....doua respiratii fierbinti....doua trupuri asemenea...doua senzatii diferite....Doua fete ale aceleiasi trairi..... una in vis, alta la tigara de dimineata.

Ma las, am promis.