nu vreau sa uit.

inainte de toate pune the fray - how to save a life.

la ce visezi? eu visez la liceu. la mirosul racoros, intepator, de primavara, care ma insotea tot drumul. visez la tot ce-as fi vrut sa fac si n-am avut ocazia. visez la oamenii pe care i-am dezamagit si-apoi au plecat, si la cei care m-au ranit pe drum, subestimandu-ma. n-au vazut in mine nimic. si in ei am investit sentimente, si inca o fac. pentru o vreme n-am vazut nici eu nimic in mine. nimic altceva decat un mulaj dupa exterior.

acum sunt goala pe interior. sunt omul care a obosit inainte de primul drum, si ma ridic din pat dimineata doar pentru prima tigara. apoi lucrurile vin de la sine, cu rutina zilei.

nu stiu. nu mai gandesc nimic. e doar o senzatie de gri.

And what becomes of a day for those who rage against it?

nu maiinteleg nimic. nu vreau sa-mi pierd prietenii. dar nu mai suport anumite lucruri. anumite nevoi nu pot fi suportate la nesfarsit,si ma refer lafaptul ca nu pot fi tot timpul acolo pentru fiecare din ei. si ma refer in special la unul, de care imi face deosebita placere sa am grija, dar am obosit. sunt omul care nu cere nimic altceva la schimb, decat un zambet. dar nu unul aruncat in fuga. cer timp si rabdare. si totusi o fac, chiar si fara nimic la schimb. dar nu mai pot sa duc asta mult timp, pentru ca si eu sunt prietena cuiva, si la randul meu am probleme, pe care nu le spun ca sa nu incarc.

nu stiu, nu vreau sa amestec sentimentele, nu vreau sa le confund sau sa le contrabalansez. dar mai inainte de toate trebuie sa ma descarc, pentru ca doar astfel le pot pune in ordine. asa ca incepem lista minune. imi era dor de ea, nu am mai facut asta dintr-a 10-a.

+ ma simt bine cand e in preajma. sunt in apele mele.
+ ma face sa rad
+ ma calmeaza
- imi aduce aminte....
- interpreteaza aiurea
- imi dau seama iar si iar si iar ca e omul pe care-l vreau langa mine
- face crize prostesti uneori
+ ma provoaca sa analizez situatia
+ si - nu-mi reproseaza nimic
+ nu stiu, am o stare de copil inainte de craciun...
- ma evita


=> egalitate...... nu stiu, nu inteleg. does he drive me wild? or just mildly free?

nu stiu ce sa spun. nu mai citi cu atata sete. nu-mi ies concluziile pentru jocul asta de carti, si nici macar nu am asul de inima neagra. pierd la jocul meu preferat, si asta ma omoara. dar nu stiu daca e orgoliul, ambitia sau inima. m-am resemnat de mult, mi-am schimbat directia de plutire, dar subconstientul meu lucreaza impotriva. cred ca am o bucata de creier putin cam prea albastra............... sau o bucata de inima, nu stiu sigur.....


"What will happen to a face in the crowd when it finally gets too crowded.
And what will happen to the origins of sound after all the sounds have sounded
Well I hope I never have to see that day but by god I know it's headed our way
So I better be happy now that the boy's going home. "

clopotzesc. la 3 dimineata.

doamne ce copil ma simt..... ce dulce e, si ce fel se uita la mine cand e obosit si nu mai are chef sa stea, cum se incrunta cand nu-i convine ceva si cum isi indeasa insistent mainile in buzunare cand e plictisit, cum isi pierde privirea in gol cand nu-i convine ce aude si cum fixeaza un anume punct cand nu stie ce sa zica. cum zambeste amar cand nu vrea sa faca ceva, si dulce cand e nedumerit...


dar mai ales.... cat de dulce e cand face toate lucrurile pe care le urasc...si cum ma face sa le indragesc.


[ "however long that you stay is all that i am" ]


astazi, 18 noiembrie 2009, ora -2:56, am fumat ultima tigara

as long as i'm not.

pun armele jos. nu mai lupt pentru ce vine de la sine, pentru ce vine cu timpul, pentru ce mi se pare normal si placut. nu mai lupt pentru ce nu pot avea, pentru a 25-a ora din zi, pentru ce nu pot rezolva, pentru ce nu mi-e dat sa obtin, pentru ce nu mi-e scris sa traiesc.

pe zi ce trece devin un om normal. mi se indeplinesc unele vise, altele mor, majoritatea sunt pe stand-by.

pe de alta parte nu mai sunt obisnuita sa impart, nici la doi, si mai ales la trei. dar invat, pentru ca vreau si-mi place. nu mai stiu cand sa ofer mai mult si cand sa ma opresc, nu mai stiu cat vreau si daca e necesar, nu mai stiu sa am rabdare, nu mai stiu sa ma controlez intr-o anumita masura. dar invat. si spre surprinderea mea invat repede.


[ "i don't mind where you come from, as long as you come to me" ]

twisted

i dreamt of it.


i just did....

"vama se plateste oricum"

nu mai scriu pentru ca nu stiu ce sa mai scriu. telurile mele nu s-au schimbat, nici asteptarile, nici asternuturile si nici macar dezamagirile. ma bucur de prietenii mei, si mai ales de cei care-mi devin prieteni pe zi ce trece, si-n care incep sa am incredere si langa care imi face placere sa stau. nu-i asa, S? si stii ce? imi iubesc prietenii. sunt acei foarte putini oameni pentru care as face orice mi-ar sta in putinta ca sa-i stiu bine. sunt smaraldele mele :)

respir, mai mor, si iar respir. in concluzie, totul e la fel. nu reusesc sa inteleg comportarile anumitor persoane de langa mine, dar n-o fi un capat de drum.

ascult florin chilian - iubi, si mi se face pofta ciudata de o duminica de vara, cu o cafea cu frisca si o tigara, in camera de la parter. vreau liniste si stabilitate, si nu vreau mai multe motive sa iubesc.


si totusi cer prea mult. unii oameni nu se nasc pentru clipe de calm. sunt o oarba..... caut miez bun intr-un mar gaunos, incercand sa-mi limpezesc mintea.


[ pentru smaralde.... billy joel - vienna. pentru ca intr-o anumita masura imi semanati, fie ca va place sau nu ]

nu.... nu..... nu...... nu....... nu........ nu........

imi creste pulsul. bataile inimii mele dizloca mase inerte de tacere.

mor in ganduri si obosesc in simtiri. nu mai pot..................

with my hand in my pocket, waiting for my rocket to come...

Ce conteaza daca primesti ceva la schimb?

Important e ce reusesti sa furi din clipe.

"Cand buzele nu soptesc, cand ochii nu-ti mai zambesc
Nu e vina ta, e doar a mea"


Invat zi de zi sa-mi traiesc clipele. Si firele de secunda care-mi dau fiori.


superficial, la fel ca blogul asta...........

sa-ti fi tinut talpa pe mersul meu...

"Ştii, eu sunt născută de o mie de furtuni de culoare gri şi am în mine graba ploilor ce aleargă"...

Îmi vorbeşti despre toamne. Despre rostul căderilor, despre ani pârguiţi, despre doruri adormite-n ţicneală, despre demenţa speranţei, despre renunţare cu inimi îndoite, despre zvârcoliri blajine, despre plecări inoportune.....
Dincolo de cuvinte, simt cum zgura înnăbuşă deja privirile tale. De-atâta durere, ochii sunt dreven în piatră...

Şi-n lacrimă, cerul pare că a pus toate răzăluirile...

Doar pare...


" The lesson which life repeats and constantly enforces is
Look under foot.
You are always
nearer to the divine and the
true sources of your power
than you think.
The lure of the distant and the difficult
is deceptive. The great opportunity is
where you are.
Do not despise your own place and hour.
Every place is under the stars,
every place is the center of the world."

John Burroughs

prajiturele

atat de nefericiti sa fim incat sa trebuiasca sa ne iubim? atat de seaca sa ne fie exprimarea incat sa trebuiasca sa infaptuim gandirea? atat de reci sa ne fie cuvintele incat sa trebuiasca sa ne incalzim suflarea?

ar trebui sa ne oprim o clipa-n loc si sa ne resetam simtirile. traim intr-un haos cubic, intr-o cutie de abanos cu cateva ferestruici prin care intra sporadic lumina. ne lovim de geam cand vrem sa evadam, de geamul cotidianului monoton, agitat, cu tendinte de plafonare.

vreti sa evadati? succes. eu una m-am infiltrat prin porii peretilor.

Ephémère quand tu passe comme un courant d'air...

e duminica dimineata. m-am trezit la 10, mi-am baut cafeaua si am scris un mesaj. sunt foarte bine dispusa dupa aseara. am o stare inexplicaila de bine, de acasa.... e cald si miroase a cafea proaspat rasnita. ar fi cazul sa ma schimb si sa ma apuc de invatat. m-ar scoate putin din starea de letargie in care am fost lunile astea.. cred ca e o idee buna. imi pare rau ca nu pot sa fiu extraordinara astazi, dar cred ca vreau sa tin pentru mine ce e deep inside. azi sunt doar a mea.


si explicatia starii mele e ca ce-am descoperit e un vis frumos pe care mi-ar placea sa-l traiesc. m-a calmat mult. m-a linistit si mi-a redat echilibrul. e un fel de aripa de fluture in bataia vantului. isi regaseste ritmul batailor oricum si oricand. poate ca in liceu ar fi fost altfel... dar nu e momentul sa ma gandesc la asa ceva. savurez momentul. mi-am dat seama ca bucurestiul e superb noaptea, ca nu agitatia specifica mie este totul, ca cel de langa mine nu trebuie sa fie neaparat un extremist, cat un om normal care sa stie sa iubeasca. noutatea nu e cheia, nici maturitatea. ci pur si simplu starea de bine pe care o ai cand langa tine e un om placut. nu stiu daca luminile si calmul de noapte al bucurestiului au amplificat starea, dar as fi ramas acolo tot timpul. m-am simtit normala pentru prima data dupa mult timp. nu m-am simtit diferita, nici exagerata, nici ciudata, nici neinteleasa, nici subestimata. m-am simtit importanta intr-un anume fel.

mi-am dat seama ca esentialul e sa fii cel mai bun in ce faci, nu in tot. ca visele nu mor, ca pasii mici sunt cei siguri si ca obstacolele par mici cand privesti in urma. mi-am dat seama ca trebuie sa ai curaj si incredere, ca sa nu mai vorbesc de pozitivismul vital.


o spun pentru a suta oara, dar cred in asta: stiu ce vreau.


sunt calma. sunt in apele mele..... ne me reveille pas. je ne réponds plus de moi, je n’entends plus que toi, parle moi.