pentru ca-mi place amara....

Pe femeile adevarate nu le iubim niciodata, pe ele le amusinam, le cucerim, le posedam, le despicam, le dezvrajim, le privim lung si le lasam in urma.
Femeile celor mai buni prieteni. Prietenele celor mai bune femei. Femeile-cele-mai-bune-prietene.

Femeile care se gândesc la ... la fel de mult ca şi noi, dar au decenţa să nu vorbească la fel de des şi de urât despre asta. Femeile care ne trimit cadouri, care ne-aşteaptă cu luminile stinse în maşina parcată la colţul străzii, care ne plătesc consumaţia, care ne întreţin, ne savurează şi apoi ne roagă să le uităm.

Femeile care seamănă cu actriţa noastră preferată. Femeile urâte care ştiu cum să facă un bărbat să se simtă dorit. Femeile care întorc capul după alte femei, care pun mâna pe fundul bărbaţilor, care intră singure în sex-shop-uri şi care l-ar face să roşească şi pe Bebe Mihăescu.

Femeile care nu vor copii. Femeile despre care credem că vor întodeauna mai mult, pentru că nu se mulţumesc niciodată cu mai puţin. Femeile pentru care încetăm să existăm la începutul unui orgasm şi care nu uită niciodată de noi înainte de a-şi aprinde ţigara. Cele de ţipetele cărora ne ruşinăm, cele a căror pricepere ne face să ne cutremurăm de plăcere, cele în faţa cărora închidem ochii şi gemem. Femeile-fântână, gheişele, stricatele, nesătulele.

Cele care nu închid ochii când le săruţi.

Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noştri. Femeile pe care le vedem din An în Paşti, cărora le ducem dorul, fără să vrem, de fapt, să le vedem mai des. Femeile mature, oricât ar fi de tinere. Cele încă frumoase, oricât ar fi trecut de mult… Femeile de ridurile cărora ne temem mai mult decât de îmbătrânirea noastră.

Femeile care răspund imediat la sms. Cele care ne bârfesc cu prietenele şi apoi îşi bârfesc prietenele cu noi. Cele care au tot timpul chef de lipsa noastră de chef.

Partidele imposibile, fanteziile abandonate precoce, îndrăznelile meschine şi flasce, parfumurile ale căror nume sunt uitate mai înainte de-a întreba cum se numesc.

Femeile care miros a aşternut, care ne pun mâna între picioare, care fac pipi cu uşa de la baie deschisă, care ne dezbracă în lift şi ne-o trag în holul blocului.

Femeile care sforăie.

Femeile cărora nu le dăm numele, cele care ne fac să zâmbim engimatic, femeile care au trecut prin viaţa noastră ca rapidul de Constanţa prin halta Bucureşti Triaj.

Femeile de care nu ne îndrăgostim. Adevăratele femei. Femeile bune rău. Bunăciunile care nu sunt niciodată bune de iubit.

Celor care ne-au explorat trupul în toate profunzimile sale, nu le îngăduim niciodată să-şi atârne vreo amintire în cuierul inimii noastre. Poveştile noastre de dragoste nu sunt pentru ele. Slăbiciunile noastre nu le privesc. Sms-urile dulcege, trandafiraşii comestibili şi lacrimile discrete în colţul ochelarilor de soare – toate astea le păstrăm pentru altele. Lor le mai oferim din când în când chiloţei în formă de inimioară.

Cu ele nu trebuie să fim tandri, nici atenţi, nici măcar sensibili. Pentru că toate lucrurile astea pe ele le plictisesc. Chiar aşa ne-au spus – că le plictisesc îngrozitor.

Aşa că ne luăm tandreţea şi o băgăm la loc în buzunar, o punem bine pentru cele care vor şti s-o aprecieze: femeile după care plângem la al treilea pahar, cele după care alergăm în pas de pudel printre maşinile oprite la semafor, femeile care ne fac din vorbe şi care rareori ne mai fac şi altceva. Iubitele noastre, dragele noastre, nebunaticele noastre fixaţii. Zânele, nimfele, prinţesele. Imaculatele fecioare.

Ele ne conving să n-o mai ardem aiurea, de dragul lor ne transformăm din distruşii de azi în supravieţuitorii zilei de mâine, ai lor sunt copiii pe care ne trezim peste noapte că vrem să-i concepem. Ele sunt fericitele pe care ne dorim să le iubim non-stop şi pe care nu reuşim să le mulţumim decât cu intermitenţe. Ele ne răscolesc nopţile, trecutul şi corespondenţa. Femeile ţesute în atelierele ascunse ale minţilor noastre, proiecţiile fantasmatice ale mamelor, traumelor şi ale copilăriilor noastre.

Pe femeile adevărate nu le iubim niciodată, pe ele le amuşinăm, le cucerim, le posedăm, le despicăm, le dezvrăjim, le privim lung şi le lăsăm în urmă. N-avem nici o îndoială că se vor aduna din bucăţi şi se vor face la loc, pentru că sunt făcute din carne, nu din lumină. Ele sunt cele care ne fac să ne simţim bărbaţi, iar pentru chestia asta copilul din noi nu le va ierta niciodată.

Dar femeile adevărate ştiu să ne iubească pe furiş, fără să ne facă să ne simţim prost din cauza asta. De dragul nostru, ele se stăpânesc şi nu devin niciodată zâne sau prinţese. De dragul nostru, ele rămân mereu iubitele prietenilor noştri şi prietenele iubitelor noastre.

Pentru că ştiu să ne iubească mai bine care oricare altele, pentru că între noi şi ele va rămâne întotdeauna ceva nespus, pentru că nu vor purta niciodată copiii noştri, pentru că nu ne vor întreba niciodată nimic din ceea ce nu am vrea să fim întrebaţi, pentru că nu ne vor strânge niciodată şosetele, pentru că ne vor ierta josniciile mai înainte chiar ca noi să le fi gândit, ele ar merita măcar omagiul de a ni le aduce aminte aşa cum au fost.

Dar în urma trecerii lor prin viaţa noastră, schijele ascuţite ale amintirilor se cizelează asemenea scoicilor spălate de mare, iar poveştile crâncene despre poftă, dorinţă şi aşternut se transformă ireversibil în fragmentele spălăcite ale unor poveşti de dragoste pe care nu le-am trăit cu adevărat niciodată

i get no doubt...

hey.. long time no see. am gasit multe din ce-am cautat. ciudati oameni... sau normali. stiu ca stiti ca stim cu totii ca treaba e relativa. si ca de obicei ma lasa rece cam tot ce se afiseaza pe langa mine. am din nou senzatia ca pot sa fac orice, si asta ma multumeste. redevin eu.

hai, pupici. mai vorbim.

e liniste in flancul stang

sta pe teava si asteapta. prietenul sau isi revede viata...ii ruleaza prin fata ochilor un film prost, dar totusi plin de melancolie. in lumina plina tipa ignorant si impunator, sigur ca este ascultat, ordona corect si entuziast, tacticos si patrunzator. isi ordoneaza sie insusi sa fie tare dar uita de a doua postura. fatal.

"pe masa-i hartia semnata, maica-sa plange, il cheama-n armata...."


un mar + o para = o gutuie.


bizar, nu?

compania 42, plutonul 3...

s-a terminat si prima permisie... s-a dus mai repede decat noptile scurte din patul de la 2. poate chiar mai repede decat ultima tigara fumata in drum spre tine. ma-ntorc la gleznele umflate, cu capilare sparte, la patul perfect si la curatenia care devine obisnuinta, la dusurile de dimineata, la cei 4 kilometri zilnici si la integrarea falsa si continua.

obosesc greu, te visez des, ametesc adesea, imi creste pulsul.

aishiteru ^_^

Maine noapte plec. Incepe tot, la fel de frumos si cu aceeasi combinatie perfect echilibrata intre teama, incredere de sine si adrenalina. Dintre atatea limbi straine pe aceasta o s-o stiu cel mai bine. In general asteptarea face totul, dar de data asta asteptarea... naste monstri. M-am gandit la multe in orele astea stupide care au trecut printre borne kilometrice, melodii anoste si ultime strigari. And i reaaaaaally don't give a fuck :)) Imi pare rau doar de dusul ala rece... dar de restul, nup. Nici macar un pic:P  

Da, am emotii. E o provocare pe care n-as fi acceptat-o la orice ora din zi sau din noapte. Si 5 saptamani o sa lipsesc. Fara net, fara iesim din academie, fara... fara... fara.... Dar poate gasesc un "cu", o motivatie destul de buna, in afara de pasiunea aia ciudata care s-a nascut asa, in cateva luni.

Ciudat, dar placut.

Sa nu uit sa-mi iau pernuta! O sa-mi aduci aminte, ok?

"Pieri din mintea mea! Revino-mi in inima!"

Mi-e dor de cum gandesti, si uneori mi-e dor de cum simti. Te vad adesea printre picaturi. Te descompun intr-un mod straniu, dar placut. Polivalenta sau paralelism, nu stiu exact. Am obosit.

sah mat

incerc doar sa gasesc drumul spre casa, si cum imprevizibilul nu se mai deranjeaza sa apara pot sa afirm ca lantul acesta inteminabil de "succesuri" nu e din vina mea. se datoreaza norocului.

sunshine raggae all along.

n-ai decat sa zici ce vrei. critica-ma, injura-ma, incearca sa ma injosesti, sa ma darami. tot pe tine te doare la sfarsit.

in concluzie, sah mat. pici mort.

la multi ani pentru toti anii ce vor urma.

nu ti-am vrut niciodata jucariile. le am pe ale mele, multe si colorate, vechi sau noi, frumoase ori cateodata destepte. n-am vrut sa te maturizez mai repede si nicidecum sa faci pneumonie din cauza vreunui dus rece. iti sta bine asa copil cum esti. copil frumos, cu viitor stralucit, cu oameni buni pe langa tine, cu principii si idei.

dar mi-ai lipsit intr-atat in ultima vreme incat am crezut ca pot sa te pierd fara sa ma uit in urma. mi-a fost asa dor sa jucam sotron si sa sarim coarda si m-am uitat cu atata ura la cei cu care desenai cu creta pe asfalt incat m-am rupt de tot si mi-am luat zborul mai devreme decat trebuia. si totusi n-am facut-o nici din ura, nici din invidie, nici din rautate. pentru ca nu meriti asa ceva. am facut-o fara sa stiu de ce, in mare. am simtit ca e bine sa fac asta, si pentru tine a fost.

sunt ipocrita, zici....

probabil, dar uita-te in jur, si n-ai incredere in ceilalti. uita-te atent si fii selectiva. taie in carne vie daca trebuie, iubeste-te mai presus de orice si nu te uita pe tine insuti.

zambesti? eu da. de dragul vremurilor trecute. iti curg lacrimi? si mie. de dragul vremurilor trecute.

degeaba scriu, degeaba explic, degeaba fac ceva.

ne leaga ceva dintr-o cutiuta de metal. e la mine, pana data viitoare. de bine sau de rau, sa nu ma uiti.

Amara.

Ma faci sa zambesc.
Rar.

Esti ca strainul din metrou care ma fixeaza cu privirea in lipsa unei alte ocupatii. Imi da impresia ca e fascinat de mine, si apoi intoarce capul si-si comuta asa-zisa fascinatie pe revista de scandal a tipei de langa el. La fel de absorbit, la fel de implicat. Zero.

Si uneori esti ca migrena. Nu ca durerea de cap propriu-zisa, ci ca migrena-motiv. "Nu, te rog, nu in seara asta... ma doare capul..." Adica prezenta ta si efectele sunt adevarate si totodata nu exista. Cum asa...? Pai... relativ. Depinde de ce varianta a povestii ascultam. Minus.

Alteori esti ca Maxwell. Iti inventezi propriul demon care sa se ocupe de imperfectiunea teoriilor tale. Un "demon dragalas" care astupa porii constiintei tale lasand sa treaca exact atatea particule de Resentiment sau Afectiune cat sa ma tii legata. Zero.

Cheama-ma ca sa am ocazia sa nu-ti raspund.

limita e-n mintea ta.

ce m-ai intreba daca ai avea o singura intrebare de pus? ai avea curaj sa ma intrebi ceva?

eu cred ca nu.

sa-ti explic de ce: daca m-ai intreba, te-ai gandi bine inainte la intrebare. foarte bine, ca sa nu pierzi sansa de a afla ceva cu adevarat important, nu? si dupa... dupa ce eu iti voi da un raspuns din care tu o sa poti intelege mult mai multe lucuri decat ti-ai fi dorit, o sa regreti. si o sa te gandesti "cum ar fi fost daca" .... 

daca ce?

daca te-ai fi gandit mai mult si ai fi analizat problema astfel incat sa-mi pui alta intrebare. daca ai fi gandit mai mult ca mine si mi-ai fi pus intrebarea astfel incat sa ma directionezi spre un raspuns simplu. daca n-ai fi intrebat nimic.

stiu, ti-e frica sa intrebi. stii, si mie mi-e frica sa raspund.



ma plictisesti, esti previzibil.

am crescut sau m-am prostit?

ah.. am avut o revelatie... am imbatranit...


adio emo (ca emo's numa' pustii de liceu) , adio irinel columbeanu, adio bisericute:((


ar cam trebui sa merg la spovedit, ar cam trebui sa fac cunostinta cu doi - trei prieteni imaginari, ar cam trebui sa fac cumparaturile, ar cam trebui sa invat la relativitate, ar cam trebui sa accept prieteni noi, ar cam trebui sa raman singura pe-acasa.

cine ma aplauda? ok, tommy.... u can stop it now.

permutari de n luate cate k

am obosit de ceva vreme. tot invat, si iar invat, mai invat putin, si chiar invat oleaca... asta nu-i chiarplacut si nicidecum multumitor. e doar reconfortant, ca o baie cu clabuci :)) scuze... spuma multa.. dupa o zi prafuita.

dilema mea persista, si chiar daca nu ti-am spus despre ea, se amplifica. sufar de analepse repetate cand lucrez polinoame si-mi aduc aminte de unul din ei. azi ma cert cu unul, maine cu altul, azi mi-e dor de cel incapatanat, maine de cel calm, azi constinetizez ca-l las in urma pe cel potrivit, dar pe care-l urasc si fac tot posibilul sa ajung langa cel cu perspective evidente. dar asta nu te pasioneaza.

trecand peste, am nevoie de academie. trebuie sa iau. e tot ce-mi ridica moralul. dar poate niste ochi verzi.. who knows?:) summer affair scrie pe fruntea mea daca iau admiterea. bine, nu prea gros, ca sa pot...acoperi cu fond de ten ;)) .


somn usor. nu azi, maine. nu aici, unde vrei tu. nu cu mine, cu cine meriti.

nu am uitat de tine. pur si simplu am uitat de mine.

hey.. mi-e dor.
hello.... si tie ti-e dor, nu?
hy.. ce mai face "noi"? ma-ntreb adesea. si ma rog ca "noi" sa dispara, pentru ca ma plictisesti. nu mai vad nimic nou in tine si nu ma mai trece nici un fior. nu ma mai legi de ce-a fost... e totul trecut. si-mi pare rau ca te iluzionez. really. dar nu pot sa-ti spun nimic, pentru ca-n sufletul tau e copilul de acum cativa ani.. si nu eu.

hello.

hell, no! and.. yes, i do, but not with u.. not anymore.

i am happy, i am free, i am me. cliseatic, nu? :)) so, what? crezi ca-mi pasa? vreau sa fiu rea, sunt rea. vreau sa fiu creata, sunt creata. vreau sa fiu slaba, sunt slaba. vreau sa fiu raluca, sunt raluca :P

te-ai sters....

de ce te stergi? nu-ti mai da delete. nu-ti mai da close, fara X-uri si fara salvari inutile. nu fi rea cu tine insati si nu te interioriza aiurea.

apropo... rosu aprins, sa-mi coloreze tacerea.... rosu aprins ca sa-mi ascunda durerea... nu stiu daca te-ai gandit si la continuare cand ai scris, dar eu una m-am gandit. hai sa vorbim. spune ce gandesti, like u used to. sigur o sa mai gasim o solutie geniala ca aia cu world peace.

Good, better, best
Never let us rest
May the good be better
And the better best!

plec, pleci, pleaca, plecam plecati, pleaca. Ok, i mean it..! PLEACA!

stop and stare anytime you feel the pain.... ilogic si transparent

ah... azi nu am idei. sunt obosita si otutsi n-am facut foarte multe. dar lucrurile merg bine. nu ma-ncanta nici pachetul de dunhill ramas de anul trecut in bibloiteca, nici mirosul de cozonac proaspat, nici vocea ta, nici ... nimic. vreau ciocolata. mama spune ca vindeca orice... si cred ca sunt de acord cu ea. vindeca chiar daca n-ai ce vindeca :D

azi n-am inspiratie si nu stiu cum sa spun ce gandesc, dar am o rugaminte: FII ORIGINAL. stiu ca poti mai mult decat sa-ti inchizi telefonul, stiu ca poti mai mult decat vechea scuza cu ""l-am uitat in masina" sau "nu l-am auzit". au si praf pe ele de cat de vechi sunt.

ah... ma duc sa-nvat... posturi inteligente in alta azi. azi imi tin inovatiile pentru mine... azi n-ai voie sa fii la un click distanta de sclipirile mele :)

"te sarut dulce iubire mica.. si mare"

"ce e foarte frumos se obtine greu pentru ca tot greu trebuie sa se si termine"

esti un inceput bun. iar eu sunt o continuare placuta. sfarsitul nu-l cunosc, si sper sa-l intalnesc tarziu tare. mi-ar placea sa fie un sfarsit cu ochi albastri care sa ma priveasca intens.

cate un sarut entru fiecare kilometru la dus. la-ntors e randul tau.

could you be....

sunt o zana cu un palat imens de cristal... pacat ca tu nu mai crezi in povesti...

diferenta de anotimp

Eh.... si uite ca fac ce fac si tot in/la cineva departe te gasesc. De ce ma urasti? Ca sa nu ma iubesti... bineinteles. Ok, daca joci urat.....atunci te urasc si eu pe tine. Dar daca e asa, in patru ani tot eu castig. Imi pare rau, dar sfidez legile pe care mi le impui. Le refuz.

Si pana la urma tot o sa pilotez.

devine al naibii de trist.... dar intr-o zi tot voi zbura

S-a terminat. Ce-a fost mai greu a trecut, de-acum jucam pe terenul meu. Incep usor antrenamentul de azi. Cu o metodologie si niste programe. Doar atat. Poti sa razi, poti sa faci ce vrei, dar ar fi bine sa-ti fie teama. Asta pentru ca vreau si pentru ca pot. A... si pentru uniforma.

Vreau trei lucruri: sa ma vad depunand juramantul militar, sa gasesc o cale sa existe "noi" si sa zbor. Si-o sa pilotez intr-o zi pentru ca visele nu mor. 

Da, sunt din cele rele cu care o sa va bateti pe orice plan. Da, sunt atat de incapatanata incat pot face orice lucru, mai mult sau mai putin conventional. Respect normele, dar le incalc profunzimea cu orice bataie in plus pe minut.

O sa zbor.O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor. O sa zbor.  O SA ZBOR.


and all of this because...... THE SKY IS THE LIMIT.

pisi.. tu esti mondena :))

Si in spiritul "pisi, tu esti mondena" o sa mai scriu un post... Azi am fost la o lansare de carte. Monografia orasului Rm. Sarat. A fost superb. Am intalnit spuma intelectualitatii orasului, scriitori "celebri" care si-au pastrat cu grija anonimatul fata de mine, care au impletit regeste greseli gramaticale cu greseli gen "judetul Rm. Sarat", cu balbe, cazaturi si chiar povesti stupide ce nu aveau nici o legatura cu cartea in cauza.

Si spre sfarsit.. sa vezi surpriza.... Defapt nu era lansare de CARTE.. era lansare de CARTI... DA! Doua! Noroc cu discursul celui ce-ar fi trebuit sa-mi fie prof de socio-umane. Destept om. Si asta chiar nu e spusa ironic. Un discurs de nota zece, asezonat cu o prezentare pe masura. Tinuta, ton placut al vocii, vivacitate, miscare, informatie. Felicitarile mele, domnule profesor. Ati fost cireasa de pe tort.

Cat despre lansarea de carte.. a fos bomboana de pe coliva...Marea coliva pe care scrie cu litere aldine "Campania Electorala 2008". Demagogie, falsitate in toata puterea cuvantului. Mase de oameni manipulati de propria lor prostie, oameni care nu vor altceva decat sa se expuna in societate... care..Dumnezeule... si-asa e cam "sublima dar lipseste cu desavarsire".

Si in final... citandu-l pe dom' profesor... "litera ucide, spiritul da viata" o sa-mi finalizez postul de azi. Si-asa mi-am varsat nervii pe saracu' blog...Dar el stie ca-l iubesc si ca nu vreau sa-l murdaresc cu aspecte din politica romaneasca sau cu frustrarile mele. Asa ca... am incercat si azi sa fiu un pic mai REEvolutionary decat ieri, si sper ca am reusit. Pentru mine sigur am reusit.

De ce aici?
Pentru ca acolo e prea tarziu.
The end.

she's not perfect

Am citit atatea dulcegarii despre love&stuff incat cred ca o sa fac diabet. Fuck. Si pe de alta parte mi s-a facut greata de la idioatele de pe hi5 care au tot felul de descrieri la poze .. gen "we can fuck forever but you will never get my heart". Daca toata lumea ar gandi ca mine am fi o tara de oameni diabetici si gretosi. Dar doamne cu cat ar creste nivelul iq-ului :)))))

Ma simt extraordinar acasa. Parents are great. Sau cel putin in ultima vreme. Ma deranjeaza doar Orange Shop-ul din fata apartamentului. Tipii care lucreaza acolo se uita mult prea insistent cand imi beau cafeaua in balcon imbracata in boxeri si bustiera. Mult prea stupid.... Mult prea multa tensiune :)) [copyright dudette]....


AAAAAA.... chestie care ma amuza si acum ma enerveaza.. Cum naiba sa incerce cineva sa-mi controleze viata? ..mie??? never mai fratzica.. neverr! Mai bine moare! Si uite ca s-a intamplat. Mai pe fata... mai pe sub mana. Mr. A. did it. Bravo tata... iti permiti ca esti bazat, nu?

Ma gandeam sa te sarut.. dar.. la naiba. Am sarutat destui broscoi si tot n-am gasit printul. Asa ca o sa fac pe Alba-ca-Zapada si-o sa astept sa fiu gasita.

Boys, enjoy.
Semnat: forever_not_yours

however long you stay is all that i am

Pot sa ma comport exact asa cum vreau.. chiar si ca un perpetuum mobile de speta intai. Ireversibilitatea nu ma incanta, asa ca o distrug. Cand vreau si cum vreau. De ce? Pentru ca pot. Cat pentru A.... yeah, stay.... stay the fuck away... Someday i'll redecorate my walls with my inner thoughts, but it's not like u care.

Pentru azi melodia mea. Doar a mea. De ce? De ce a mea sau de ce melodia asta? De ce ce? In fine.. Melodia asta si melodia mea pentru ca e mult prea geniala pentru altcineva in afara de mine, si de dudette bieninteles. De ce te strambi? Iti par increzuta?:)) Nu sunt increzuta, sunt doar realista... Asa ca enjoy.

I dont mind where you come from
As long as you come to me
But I dont like illusions I cant see
Them clearly
I dont care, no I wouldn't dare
To fix the twist in you
You've shown me eventually what you'll do
I dont mind
I dont care
As long as you're here


Go ahead and tell me you'll leave again
You'll just come back running
Holding your scarred heart in hand
It's all the same
And I'll take you for who you are
If you take me for everything
And do it all over again
It's all the same

Hours slide and days go by
Till you decide to come
But in-between it always seems too long
Suddenly
But I have the skill, yeah
I have the will, to breath you in while I can
However long you stay is all that I am

I dont mind, I dont care
As long as you're here

Go ahead and tell me you'll leave again
You'll just come back running
Holding your scarred heart in hand
It's all the same
And I'll take you for who you are
If you take me for everything
And do it all over again
It's always the same

Wrong or Right
Black or White
If I close my eyes
Its all the same

In my life
The compromise
I'll close my eyes
Its all the same

Go ahead say it
You're leaving
You'll just come back running
Holding your scarred heart in hand
It's all the same
And I'll take you for who you are now
If you take me for everything
Do it all over again
It's all the same


[te urasc pentru tot. dispari.]

tu nu stii ca in camera mea bate vantul chiar daca fereastra e inchisa.

Eu si creierul meu ne intelegem foarte bine. La mine-n apartament sunt multe intersectii si de fiecare data trebuie sa stam la semafor. Mie imi place s`o iau pe scurtatura. El ma urmareste in continuu cu privirea si pana la urma reuseste sa ma gaseasca. Cred ca a racit. Stranuta. Stii cat face un stranut ori 2? Nu face 2 stranuturi. Face o raceala cumplita.... Stii ce e-mail mi-a trimis ieri creierul meu? "Virtually confused". Asta e tot. E el confuz sau incerca sa ma faca pe mine confuza? Dar.. in fine... ne-am luat cu vorba si-am ajuns la inca o intersectie. Ahh.. uite-mi si umbra! O pierdusem ieri cand stateam la coada la ciocolata. Noroc cu gps-ul cel nou, altfel nu gasea apartamentul. Vai... n-am baut cafeaua!! Dar lasa, am alte treburi. Azi am cumparat un suflet de plastic de la magazinul din colt. Poate o sa-mi foloseasca. Dar nu despre asta vorbeam, ci despre mine si creierul meu. Inca un semn de stop, inca 8 maini in aer, sincronizate perfect. Inainte imi faceam probleme ca incurc circulatia pe strazi, mai ales ca suntem doi, dar azi traficul e si asa aglomerat. Nu-mi pasa. Tie?

somebody's me...

[din cele vechi, si pentru ca-mi era dor]
Azi am facut ce fac de obicei. M-am trezit, mi-am inchis alarma aia nenorocita, m-am dat jos din pat, am mers la baie . Spalatul pe dinti si pe fata nu prezinta nimic nou. Ma imbrac din nou in alt nesuferit de taior, imi iau aceeasi papuci cu toc in care imi strang degetele. Imi pun zambetul maro, imi pun ochii caprui, imi iau geanta si iar merg. Afurisit de oras. Aceeasi oameni, aceleasi rasete false, aceleasi dosare pline de numere intr-un amalgam enervant.

Si merg mai departe, pana cand, intr-o rafala de vant, amintiri demult priedute imi revin. E ciudat cum credeam ca unele lucruri pe care le-am scos din minte nu vor reveni. Si au revenit brusc. Nu stiu daca era cladirea rosie, sunetul de Red Hot Chili Peppers din mintea mea sau mirosul de Lucky Strike de la omul ce tocmai a trecut mi-au adunat atatea amintiri si le-au dat drumul sa isi plimbe pasii marunti in capul meu. Mi-e dor de mare. Atat de mult timp parca a trecut de cand am fost ultima data cu picioarele goale pe nisip. Cand am devenit atat de monotona? Nu vreau sa mai traiesc din amintiri... Imi simt viata trecand pe langa mine, vajaindu-mi prin urechi. “You’ve got mail”.

Si chiar daca tigara mea e mereu aprinsa, undeva in sufletul meu ceva refuza sa se aprinda, indiferent de cate ori aprind bricheta....lipseste ceva.... poate.... Si...... Imi face bine sa desenez, imi place ca degetele mele gandesc si privesc in jur, catre toate lucrurile care ma definesc si ma contureaza.

Inca ma mai caut. In mine. In ceea ce am fost. In ceea ce nu mai sunt. In ce sunt eu acum.... Si nici macar nu stiu ce vreau... Sa beau un vin rosu dintr-un pahar cu piciorul lung sau sa fumez tigara dupa tigara dupa tigara dupa amintire dupa amintire dupa amintire... Cred ca mi-e dor de tine. Cred ca inca esti aici cumva.

Unde? Acolo.
De ce? Pentru aici e prea tarziu.

pour que tu m'aimes encore

Mi-a fost rau zilele astea... dar in spiritul "nu exista drac mort" m-am tarat in fata monitorului ca sa-mi mai vars amarul pre-bac. Defapt ma simt chiar foarte bine.. surprinzator... Azi a fost ziua mamei. Nimic special din pacate. Cel putin nu din punctul meu de vedere...Am senzatia ca oamenii mari se prostesc la capitolul asta. Nu mai pretuiesc deloc zilele de genul asta. Dar oricum asta nu e problema mea.

Defapt ... ce m-a dezamagit pe mine cel mai tare a fost sa realizez ca si oamenii cei mai dragi au multe fete...Vorba lu' B. .. "oamenii sunt ca luna.. nu-si arata decat o fata". De ce sa te porti superb cu un om, sa-i spui dulcegarii, sa ai grija la detalii... si apoi sa treci pe strada pe langa el si sa te faci ca nu-l cunosti? Pentru ce? Pentru amorul artei...? Pai ma scuze nene.. da' asta nu-i arta, asta-i kitsch.

In fine.. trecand la lucruri mult mai serioase... am o mare problema. UNDE E PRINTUL MEU PE CAL ALB? Ok.... accept si in bmw seria 5 alb daca nu se poate cal. Esentiale sunt coordonatele spatio-temporale ale jumatatii mele care [sper ca nu din cauza iq-ului mic ci din cauza portmoneului plin de carduri] inceteaza sa se arate. Joking...fuck money, long live love.[daca ma aude mama ma taie, daca ma aude tata ma pupa]

Ma mai iubesti? Nu ma mai iubesti? De ce? Atunci ma iubeai? Acum ma mai vrei? Ce te face sa crezi ca te mai vreau eu? Doamne.. cat de increzut esti...Tu auzi ce spui?? Gandeste putin inainte. Priveste-ma bine ca sa realizezi cu cine vorbesti. Ce vrei de la mine? Macar vrei tot? Nu de alta, dar sa stiu cu cine-mi pierd vremea... Stii ce...spune-mi la ce esti dispus sa renunti pentru mine ca sa-ti spun cat esti de idiot. Am cunoscut multi ca tine, si unul in plus nu prea conteaza. Doar daca schimbi tu situatia. Cum? Cu multa imaginatie. Multa imaginatie, pasiune, rabdare si un singur indiciu: safir. Te-am bagat in ceata? Ma scuzi, nu asta era intentia. Intentia era sa te sucesc pe degete asa cum vreau eu. Si uite ca am reusit asta si din tastatura. Esti un fraier, iar eu nu sunt nici pe departe perfecta. Mie nu-mi pasa.. insa tu mori de ciuda..... :)

imi moare timpul

Desi alerg incet imi moare timpul. Am incercat sa fac totul incet in speranta c-o sa se opreasca din goana dar... nici o sansa.... Singura metoda sa-l opresc e sa fac ceva atat de impresionant, atat de REEvolutionar, atat de uimitor incat sa-l inghet. Sa-l inghet pe el si tot ce tine de mine.

Dar e prea devreme pentru asa ceva. Inca e timp pentru anonimat. Cateva incercari de exteriorizare sunt binevenite, dar nimic mai mult.. nimic extravagant, nimic care sa ma tradeze. Asta deoarece concluzia anului este 
ca mai bine iti tii planurile pentru tine. Altfel se gaseste unul mai breaz care 
sa ti le modifice putin...ori eu nu accept asa ceva. Totul sau nimic.

Mi-e dor de mare si de nisip. El mi-a promis ca-mi aduce o poza.. si s-a scuzat... "Daca uit.. nu inseamna ca nu esti importanta". Nu mai inghit de mult astfel de explicatii. De-a v-ati ascunselea m-a cam plictisit, iar monotonia is not my cup of tea. And if i'll have to trade my Long Island for a Heineken, i sure will.