nu ma intreba cum ma simt. pentru ca n-o sa stiu ce sa-ti spun. am doua gandiri diferite.. una despre cum as vrea sa ma simt si alta despre cum ma simt defapt.
as vrea sa fiu fericita, cum eram acum o luna. stilul ala de fericire... bolnav, dependent, siropos, melodramatic, intretinut de anumite melodii, atingeri sau soapte.
... cand defapt sufar de fericirea independentei sentimentale. surprinzator si de altfel infricosator, simt ca am scapat de povara dependentei. e ca si cum as fi renuntat nu la fumat, ci la tigara de dimineata, si ca pachetul meu de tigari nu se mai supara pe mine ca m-am trezit prea tarziu ca sa-i spun buna dimineata cu pofta incredibila caracteristica mie.
nu am renuntat la tot pachetul pentru ca asta ar fi insemnat ca am nevoie un alt viciu de suprafata. desigur, ce descriu eu aici e doar metaforic. nu, nu am renuntat la tigara de dimineata, ci la o transfigurare a ei.
sunt un om cu vicii partiale, dar suma lor ramane constanta. am iesit de pe drumul laturalnic si m-am trezit pe autostrada, si singura mea problema e ca merg de cateva zile pe ea dar nu am gasit inca nicio borna care sa-mi spuna cati ani-lumina mai am pana la capat. si merg cu viteza melcului, desigur.
hei.... sunt fericita! nu e ceva nou? :)
sâmbătă, 25 septembrie 2010
vineri, 24 septembrie 2010
types of girls...
HARD DISK GIRLS:
she remembers everything, FOREVER
RAM GIRLS:
she forgets about you, the moment turn her off
WINDOW GIRLS:
everyone know that she can't do a thing right, but no one can live
without her.
SCREENSAVER GIRLS:
She is good for nothing but at least she is fun
INTERNET GIRLS:
Difficult to access
SERVER GIRLS:
Always busy when you need her.
MULTIMEDIA GIRLS:
She makes horrible thing look beautiful
CD-ROM GIRLS:
She is always faster and faster.
EMAIL GIRLS:
Every ten things she says, eight are nonsense .
VIRUS GIRLS:
Also known as "wife'' when you are not expecting her, she comes, installs herself and uses all your resources. If you try to uninstall her you will lose something, if don't try to uninstall her you will lose everything...
she remembers everything, FOREVER
RAM GIRLS:
she forgets about you, the moment turn her off
WINDOW GIRLS:
everyone know that she can't do a thing right, but no one can live
without her.
SCREENSAVER GIRLS:
She is good for nothing but at least she is fun
INTERNET GIRLS:
Difficult to access
SERVER GIRLS:
Always busy when you need her.
MULTIMEDIA GIRLS:
She makes horrible thing look beautiful
CD-ROM GIRLS:
She is always faster and faster.
EMAIL GIRLS:
Every ten things she says, eight are nonsense .
VIRUS GIRLS:
Also known as "wife'' when you are not expecting her, she comes, installs herself and uses all your resources. If you try to uninstall her you will lose something, if don't try to uninstall her you will lose everything...
duminică, 12 septembrie 2010
surrender.....
mi se taie respiratia de fericire. sunt intr-o nebuloasa de senzatii si sentimente asezonate cu o oboseala cumplita. am senzatia ca aici imi scriu mie insumi.... ca sa nu uit niciun moment important din viata mea.
take my breath away, as you always do.
take my breath away, as you always do.
duminică, 5 septembrie 2010
still? always.
am senzatia ca totul in jur se darama. totce am construit in ultimii ani se prabuseste fara drept de apel. nu stiu de ce, nu inteleg cu ce am gresit ca sa am parte de asa ceva. stiu ca am foarte mult ghinion si nu numai ca il am, ci am si parte de tot ce induce el. mi-am pierdut agilitatea si abilitatea de a fi eu insami si imi siroiesc lacrimile. de ce nu am curaj sa infrunt tot ce-mi sta in cale si sa trec peste zilele grele cu aceeasi seninatate specifica unui carliont?
imi vreau raluca inapoi. imi vreau venele incarcate de vise copilaresti, imi vreau curajul de a iubi in ciuda tuturor deceptiilor, imi vreau amintirile si indrazneala.
ar fi trebuit sa fii aici. te faci vinovat de indiferenta si-mi provoci suferinte inutile. dar tot te iubesc.
imi vreau raluca inapoi. imi vreau venele incarcate de vise copilaresti, imi vreau curajul de a iubi in ciuda tuturor deceptiilor, imi vreau amintirile si indrazneala.
ar fi trebuit sa fii aici. te faci vinovat de indiferenta si-mi provoci suferinte inutile. dar tot te iubesc.
marți, 25 mai 2010
cad cortine, vreau aplauze....
mi s-au dezlantuit stihiile sufletului. mi-au fost deschisi ochii si mi-am vazut umbra plecand de langa mine, speriata groaznic de durerea din corpul meu. mi s-a infiorat sufletul a traire si am avut senzatia ca am trait o viata intreaga si acum incep o alta din duzina.
acum ma uit cu teama la rana mea. o sa ramana cicatrice cu iz nostalgic, desi eu redevin freamat de copac tanar. imi impreunez degetele a ruga de eliberare sau de robie eterna, si ma gandesc ca cea mai frumoasa amintire pe care am trait-o este cea care urmeaza sa mi se intample.
sunt la un pas prea tarziu de fericirea conjugala.
acum ma uit cu teama la rana mea. o sa ramana cicatrice cu iz nostalgic, desi eu redevin freamat de copac tanar. imi impreunez degetele a ruga de eliberare sau de robie eterna, si ma gandesc ca cea mai frumoasa amintire pe care am trait-o este cea care urmeaza sa mi se intample.
sunt la un pas prea tarziu de fericirea conjugala.
marți, 13 aprilie 2010
beautiful.....
...si drumul avea o singura banda. un singur sens de mers, marginit de copaci stufosi care tineau racoare vara, iar iarna nu lasau zapada sa se aseze. din cand in cand cotea usor si la fiecare cotitura cate un izvor isi canta susurul nestingherit de palele de vant ce adiau sporadic.
acum are doua benzi. si nicio placa tectonica in miscare nu le poate desprinde. uneori marcajul se sterge si benzile se confunda, alteori sunt separate de bare de protectie, dar sunt tot timpul una langa cealalta. si oricat de ironic ar fi .... sunt pentru acelasi sens de mers. inca nu le-am aflat destinatia, capatul sau punctul de oprire, dar nu mi le pot imagina separat. cel putin nu pentru restul vietii mele.
acum are doua benzi. si nicio placa tectonica in miscare nu le poate desprinde. uneori marcajul se sterge si benzile se confunda, alteori sunt separate de bare de protectie, dar sunt tot timpul una langa cealalta. si oricat de ironic ar fi .... sunt pentru acelasi sens de mers. inca nu le-am aflat destinatia, capatul sau punctul de oprire, dar nu mi le pot imagina separat. cel putin nu pentru restul vietii mele.
sâmbătă, 3 aprilie 2010
suicidal....
leave me out with the waste, this is not what i do...
it's the wrong kind of place to be thinking of you.
stiu ca nu am scuza pentru ce am facut. imi pare rau. te iubesc si stiu ca ma ierti in fiecare zi cand te trezesti cu gandul la mine. inainte de toate imi esti cel mai bun prieten. imi esti confident, iubit, pedeapsa, imi esti vis, imi esti drog, imi esti amant si contiinta.
uneori esti cafeaua de dimineata si ma trezesti cu o aroma de nestavilit, alteori imi esti ceaiul de la ora cinci, cand nu mai pot tine pasul cu viteza orasului. noaptea esti drumulmeu printre luminile orasului. ma duci nicaieri si ajung fara sa intarzii unde nici nu magandesc ca as vrea sa fiu.
it's the wrong kind of place to be thinking of you.
stiu ca nu am scuza pentru ce am facut. imi pare rau. te iubesc si stiu ca ma ierti in fiecare zi cand te trezesti cu gandul la mine. inainte de toate imi esti cel mai bun prieten. imi esti confident, iubit, pedeapsa, imi esti vis, imi esti drog, imi esti amant si contiinta.
uneori esti cafeaua de dimineata si ma trezesti cu o aroma de nestavilit, alteori imi esti ceaiul de la ora cinci, cand nu mai pot tine pasul cu viteza orasului. noaptea esti drumulmeu printre luminile orasului. ma duci nicaieri si ajung fara sa intarzii unde nici nu magandesc ca as vrea sa fiu.
vineri, 5 martie 2010
think smart....
se spune ca zilnic, avem in jur de 70 000 de ganduri....
- daca as reusi sa le notez pe toate, sa le recitesc si apoi sa le materializez as deveni un fel de supraom...
se spune ca inima unei balene albastre este la fel de mare cat o masina....
- oare un om cu o asemenea inima ar reusi sa ierte toate greselile, neajunsurile sau reutatile, sa le puna in cutiute mici, tapitate cu satin albastru si funde mari, si-apoi sa le ascunda ca in dulapul unui morfinoman?
se spune ca o persoana normala este cu circa 6mm mai lunga noaptea. corpul uman se
lungeste in timpul noptii...
- oare si scara sa de valori de lungeste, asa incat sa poata trasa pe ea si aspectele mici ale vietii, cele care o fac picanta, ii dau savoare, si valoreaza mai mult decat cea mai mare hartie valorica?
se spune ca un creier uman genereaza mai multe impulsuri electrice intr-o zi decat
toate telefoanele din lume...
- oare daca macar 10% din impulsuri ar fi cauzate de sinapse corespunzatoare unor ganduri indreptate catre oamenii pe care ii iubim.... nu am fi mai fericiti?
se spune ca nu se poate stranuta cu ochii deschisi; un stranut iese din gura cu o
viteza de peste 965 km/h....
- oare daca nu am inchide ochii cand stranutam am mai simti fiorul acela de placere care urmeaza stranutului in sine? senzatia de intepaturi fine, de eliberare...senzatia ca ti-a ramas corpul undeva mult in urma, si tu alergi cu spiritul.
se spune ca nimeni nu cunoaste asa bine barbatii cum ii cunosc femeile usoare.
- oare daca fiecare dintre noi am face tot posibilul sa ne cunoastem iubitul s-ar mai scrie scenarii de filme cu povesti de dragoste ideale, am mai avea filme la care sa ne uitam cu cutia de servetele si cea de inghetata?
se spune ca autosugestia ne scapade emotii.
- oare daca fiecare ar avea taria de caracter necesara pentru a-si auzi propriile sfaturi ammai intalni atatia incompetenti? nu s-ar reduce oare bolile din cauza stresului, n-am fi oare mai apropiati?
se spune ca iubim din egoism. si totusi... cum ramane cu cele 70 000 de ganduri? pentru cine? pentru ce? pentru mine insami?
- daca as reusi sa le notez pe toate, sa le recitesc si apoi sa le materializez as deveni un fel de supraom...
se spune ca inima unei balene albastre este la fel de mare cat o masina....
- oare un om cu o asemenea inima ar reusi sa ierte toate greselile, neajunsurile sau reutatile, sa le puna in cutiute mici, tapitate cu satin albastru si funde mari, si-apoi sa le ascunda ca in dulapul unui morfinoman?
se spune ca o persoana normala este cu circa 6mm mai lunga noaptea. corpul uman se
lungeste in timpul noptii...
- oare si scara sa de valori de lungeste, asa incat sa poata trasa pe ea si aspectele mici ale vietii, cele care o fac picanta, ii dau savoare, si valoreaza mai mult decat cea mai mare hartie valorica?
se spune ca un creier uman genereaza mai multe impulsuri electrice intr-o zi decat
toate telefoanele din lume...
- oare daca macar 10% din impulsuri ar fi cauzate de sinapse corespunzatoare unor ganduri indreptate catre oamenii pe care ii iubim.... nu am fi mai fericiti?
se spune ca nu se poate stranuta cu ochii deschisi; un stranut iese din gura cu o
viteza de peste 965 km/h....
- oare daca nu am inchide ochii cand stranutam am mai simti fiorul acela de placere care urmeaza stranutului in sine? senzatia de intepaturi fine, de eliberare...senzatia ca ti-a ramas corpul undeva mult in urma, si tu alergi cu spiritul.
se spune ca nimeni nu cunoaste asa bine barbatii cum ii cunosc femeile usoare.
- oare daca fiecare dintre noi am face tot posibilul sa ne cunoastem iubitul s-ar mai scrie scenarii de filme cu povesti de dragoste ideale, am mai avea filme la care sa ne uitam cu cutia de servetele si cea de inghetata?
se spune ca autosugestia ne scapade emotii.
- oare daca fiecare ar avea taria de caracter necesara pentru a-si auzi propriile sfaturi ammai intalni atatia incompetenti? nu s-ar reduce oare bolile din cauza stresului, n-am fi oare mai apropiati?
se spune ca iubim din egoism. si totusi... cum ramane cu cele 70 000 de ganduri? pentru cine? pentru ce? pentru mine insami?
duminică, 14 februarie 2010
treceam pe langa piata de flori, cand am visat ca......
.....nu imi aduc aminte prima raza de lumina. nu imi aduc aminte nici zambetul mamei, nici ochii ei inlacrimati, nici tatal cu flori in mana. nu am nicio amintire vizuala de atunci. nu stiu cum a fost prima data cand am respirat, nici cand m-am speriat si am plans prima data, ori gustul primei guri de lapte sau mirosul lalelelor timpurii.
e un gol in memoria mea care a inceput cu o zi pe care nu-mi aduc aminte s-o fi trait-o. 5 februarie 1990.... nu-mi aduc aminte nici macar cand am inceput sa retin senzatiile, imaginile din jur, cuvintele si sentimentele.
nu stiu cati dintre cei ce trec zilnic pe langa mine se gandesc la asta. sunt lucruri pe care as fi vrut sa le traiesc mai intens decat pe altele. sunt amintiri tesute din povestile mamei, amintiri care as fi vrut sa fie si ale mele. probabil e cadoul egoist pe care il primeste un parinte. sa traiasca in locul copilului sau toate clipele de la inceputul vietii acestuia si sa fie singurul care isi aduce aminte primele gangureli,primul planset, prima julitura pe genunchi si drama survenita, primul "mami" strigat in timp ce se impiedica de prag si cade, primii pasi in sandalutele moi din piele crem, primii carlionti aranjati cu fixativ la spectacolul de la gradinita, sau prima poezie rostita in timp ce-si framanta nervos poalele fustitei rosii plisate.
si inainte de toate pentru asta ii iubim. pentru ca fac parte din noi. sunt o bucata din memoria noastra. completeaza amintirile lasate de copilarie, de prima iubire, de razvratirea adolescentina, de prima restanta sau de vremurile cand incaltai pantofii mamei si te perindai cu rochiile ei prin fata oglinzii.
dar eu am inca un motiv aparte. eu ii iubesc pentru ca se iubesc intre ei. pentru ca fiecare zi e sarbatoare cand sunt acasa. pentru ca parintii mei se iubesc la fel ca si in luna de miere. pentru ca cea mai mare reusita a lor este ca in 22 de ani nu i-a despartit nici macar distanta. nici intre ei, nici de mine.
va iubesc la fel de mult cum va iubiti unul pe celalalt si amandoi pe mine,la un loc!
joi, 11 februarie 2010
... be all my sins remembered.
"To be or not to be – that is the question:
Whether 'tis nobler in the mind to suffer
The slings and arrows of outrageous fortune,
Or to take arms against a sea of troubles
And, by opposing, end them. To die, to sleep⎯
No more – and by a sleep to say we end
The heartache and the thousand natural shocks
That flesh is heir to – ‘tis a consummation
Devoutly to be wished. To die, to sleep⎯
To sleep, perchance to dream. Ay, there's the rub,
For in that sleep of death what dreams may come,
When we have shuffled off this mortal coil,
Must give us pause. There's the respect
That makes calamity of so long life.
For who would bear the whips and scorns of time,
Th’ oppressor's wrong, the proud man's contumely,
The pangs of despised love, the law's delay,
The insolence of office, and the spurns
That patient merit of th’ unworthy takes,
When he himself might his quietus make
With a bare bodkin? Who would fardels bear,
To grunt and sweat under a weary life,
But that the dread of something after death,
The undiscovered country from whose bourn
No traveler returns, puzzles the will
And makes us rather bear those ills we have
Than fly to others that we know not of?
Thus conscience does make cowards of us all,
And thus the native hue of resolution
Is sicklied o'er with the pale cast of thought,
And enterprises of great pitch and moment
With this regard their currents turn awry,
And lose the name of action.—Soft you now!
The fair Ophelia! Nymph, in thy orisons
Be all my sins remembered."
Whether 'tis nobler in the mind to suffer
The slings and arrows of outrageous fortune,
Or to take arms against a sea of troubles
And, by opposing, end them. To die, to sleep⎯
No more – and by a sleep to say we end
The heartache and the thousand natural shocks
That flesh is heir to – ‘tis a consummation
Devoutly to be wished. To die, to sleep⎯
To sleep, perchance to dream. Ay, there's the rub,
For in that sleep of death what dreams may come,
When we have shuffled off this mortal coil,
Must give us pause. There's the respect
That makes calamity of so long life.
For who would bear the whips and scorns of time,
Th’ oppressor's wrong, the proud man's contumely,
The pangs of despised love, the law's delay,
The insolence of office, and the spurns
That patient merit of th’ unworthy takes,
When he himself might his quietus make
With a bare bodkin? Who would fardels bear,
To grunt and sweat under a weary life,
But that the dread of something after death,
The undiscovered country from whose bourn
No traveler returns, puzzles the will
And makes us rather bear those ills we have
Than fly to others that we know not of?
Thus conscience does make cowards of us all,
And thus the native hue of resolution
Is sicklied o'er with the pale cast of thought,
And enterprises of great pitch and moment
With this regard their currents turn awry,
And lose the name of action.—Soft you now!
The fair Ophelia! Nymph, in thy orisons
Be all my sins remembered."
joi, 4 februarie 2010
and she would enjoy everyday of her life....
am 20 de ani si visez la fericire. copilului din mine ii place rotunzimea buzelor cu care rosteste "douazeci"...
multumesc.
....ca sunteti langa mine. multumesc pentru simplitatea cu care ati tratat momentul. asta m-a facut sa simt ca intr-adevar am trecut de formalitati, de prejudecati si temeri. sunt cuvinte mari si asta ma face sa am grija cand le astern aici. si totusi, asta simt.
si desi se pierde din farmecul scrierii, nu pot sa va multumesc tuturor in acelasi timp. pentru ca fiecare din voi sunteti speciali, si va multumesc fiecarora pentru cu totul alte lucruri....
si ca la decernarea premiilor oscar...
multumesc celui mai bun prieten al meu... pentru serile tarzii cu ciocolata calda, tigari si vorbe de suflet. multumesc pentru traznai, pozne, suparari, neajunsuri si betii, pentru ghidusii si pentru umarul pe care am plans mult timp, oricat de patetic ar suna. tu m-ai invatat ce inseamna sa ai curajul s-o iei de la capat. oricare ar fi el...
multumesc chestiei aleia mici, cretze, cu par verde si ochii turbati. nu stiu cati oameni m-au suportat pana acum asa cum o faci tu. tu m-ai invatat ce inseamna sa ai intr-adevar incredere in tine insuti, si asta m-a scapat din multe.
multumesc. daca stau sa enumar cate m-ai invatat despre mine, chiar si fara sa stii, ma trec fiori. stii ca tin foarte mult la tine, si-mi pare rau pentru fiecare secunda pe care o pierd incercand sa ma indepartez. gresesc, dar am sa invat sa pun fiecare picior, pe rand, inaintea celuilalt, pe urmele de pasi pe care mi le desenezi uneori pe asfalt. nu incetezi nicio clipasa fii o prioritate, stii asta, si cred ca esti exemplul concludend pentru zicala englezului.. "friendship saves the day". stii tu.. sa fii fericit, sa fii copil...
si tu, faptura zapacita si zghihuita, fara stare, tu esti un fel de raza de soare printre nori... sau... ca o cafea buna la 2 dimineata inainte de examen. orice-ar fi inveselesti ziua. treuie doar sa apari. tu m-ai invatat ca tot ce trebuie sa faci e sa zambesti.... si sa zambesti... si sa zambesti.... si sa zambesti....
multumesc ca m-ai invatat ce inseamna "usor". stiu ca suna ciudat. poate suna simplu, sau pueril, dar "usor" e cel mai greu lucru care se invata. m-ai acceptat usor, oricare ar fi fost conjunctura. si asta e mare lucru. la fel de usor m-ai ascultat cand am avut ceva de spus. si tot usor mi-ai devenit prieten. usor, ca un examen la baba nebuna :)
de ziua mea sunteti cel mai frumos cadou... ma faceti sa am pentru ce sa ma ridic dimineata din pat si sa nu fiu degeaba.
am 20 de ani si visez la fericire....
multumesc.
....ca sunteti langa mine. multumesc pentru simplitatea cu care ati tratat momentul. asta m-a facut sa simt ca intr-adevar am trecut de formalitati, de prejudecati si temeri. sunt cuvinte mari si asta ma face sa am grija cand le astern aici. si totusi, asta simt.
si desi se pierde din farmecul scrierii, nu pot sa va multumesc tuturor in acelasi timp. pentru ca fiecare din voi sunteti speciali, si va multumesc fiecarora pentru cu totul alte lucruri....
si ca la decernarea premiilor oscar...
multumesc celui mai bun prieten al meu... pentru serile tarzii cu ciocolata calda, tigari si vorbe de suflet. multumesc pentru traznai, pozne, suparari, neajunsuri si betii, pentru ghidusii si pentru umarul pe care am plans mult timp, oricat de patetic ar suna. tu m-ai invatat ce inseamna sa ai curajul s-o iei de la capat. oricare ar fi el...
multumesc chestiei aleia mici, cretze, cu par verde si ochii turbati. nu stiu cati oameni m-au suportat pana acum asa cum o faci tu. tu m-ai invatat ce inseamna sa ai intr-adevar incredere in tine insuti, si asta m-a scapat din multe.
multumesc. daca stau sa enumar cate m-ai invatat despre mine, chiar si fara sa stii, ma trec fiori. stii ca tin foarte mult la tine, si-mi pare rau pentru fiecare secunda pe care o pierd incercand sa ma indepartez. gresesc, dar am sa invat sa pun fiecare picior, pe rand, inaintea celuilalt, pe urmele de pasi pe care mi le desenezi uneori pe asfalt. nu incetezi nicio clipasa fii o prioritate, stii asta, si cred ca esti exemplul concludend pentru zicala englezului.. "friendship saves the day". stii tu.. sa fii fericit, sa fii copil...
si tu, faptura zapacita si zghihuita, fara stare, tu esti un fel de raza de soare printre nori... sau... ca o cafea buna la 2 dimineata inainte de examen. orice-ar fi inveselesti ziua. treuie doar sa apari. tu m-ai invatat ca tot ce trebuie sa faci e sa zambesti.... si sa zambesti... si sa zambesti.... si sa zambesti....
multumesc ca m-ai invatat ce inseamna "usor". stiu ca suna ciudat. poate suna simplu, sau pueril, dar "usor" e cel mai greu lucru care se invata. m-ai acceptat usor, oricare ar fi fost conjunctura. si asta e mare lucru. la fel de usor m-ai ascultat cand am avut ceva de spus. si tot usor mi-ai devenit prieten. usor, ca un examen la baba nebuna :)
de ziua mea sunteti cel mai frumos cadou... ma faceti sa am pentru ce sa ma ridic dimineata din pat si sa nu fiu degeaba.
am 20 de ani si visez la fericire....
miercuri, 3 februarie 2010
ai sa vezi !
nu imi suport corpul in dimineata asta. parca as vrea sa iau o pauza, si sa plec in vacanta intr-un alt corp. dar nu ma lasa. ascult totul din exterior si numa pot ridica. sunt tintuita de scaunul asta din catifea si ma strapung dureri stupide si noi.
vreau sa ma ridic si sa plec, dar muschii mei nu se incordeaza la uiciunul din impulsurile nervoase, iar mana mea scrie fara mine, fara opinie, fara logica, scop sau drept la replica.
vreau sa ma ridic si sa plec, dar muschii mei nu se incordeaza la uiciunul din impulsurile nervoase, iar mana mea scrie fara mine, fara opinie, fara logica, scop sau drept la replica.
marți, 2 februarie 2010
totul e o gluma proasta....
despre incompetenta si alte vicii permise nu am scris pana acum. poate ca era si timpul.
.... si despre norocul prostilor, si mandria de a nu recunoaste niciodata greselile. si, surprinzator, toate astea materializate ..... intr-o femeie. sau femeie in devenire. sau, de ce nu, mai multe femei. femei cu care nu iti imparti iubirile, pasiunile, tigarile de dimineata... si nici macar impresiile.
m-am lovit de multe ori de egoism, dar din partea oamenilor care isi permiteau sa-l practice. nu de incompetenti. m-am lovit de oamenii inteligenti, care de pe urma egoismului aveau de castigat puncte esentiale din agenda personala. dar nu de egoismul absurd, nefondat si mai ales nematerializat.
inteleg oamenii care se supraapreciaza. ii si accept. spre norocul meu nu sunt una din ei. dar cand te sufoca sau te preseaza si te fac sa-ti vinzi firea calma si calculata pe una agresiva, atunci situatia se rastoarna.
si nu inteleg de ce sa fii obligat sa te inconjori cu ei. sau macar sa ii alegi pe aceia cu care te inconjori.
dar probabil face parte din farmecul teoriei haosului....
.... si despre norocul prostilor, si mandria de a nu recunoaste niciodata greselile. si, surprinzator, toate astea materializate ..... intr-o femeie. sau femeie in devenire. sau, de ce nu, mai multe femei. femei cu care nu iti imparti iubirile, pasiunile, tigarile de dimineata... si nici macar impresiile.
m-am lovit de multe ori de egoism, dar din partea oamenilor care isi permiteau sa-l practice. nu de incompetenti. m-am lovit de oamenii inteligenti, care de pe urma egoismului aveau de castigat puncte esentiale din agenda personala. dar nu de egoismul absurd, nefondat si mai ales nematerializat.
inteleg oamenii care se supraapreciaza. ii si accept. spre norocul meu nu sunt una din ei. dar cand te sufoca sau te preseaza si te fac sa-ti vinzi firea calma si calculata pe una agresiva, atunci situatia se rastoarna.
si nu inteleg de ce sa fii obligat sa te inconjori cu ei. sau macar sa ii alegi pe aceia cu care te inconjori.
dar probabil face parte din farmecul teoriei haosului....
miercuri, 20 ianuarie 2010
daca pot sa zambesc, grijile s-au dus.
am ales gresit, am ales si bine. am ales fara sa stiu, am ales tot si am ales nimic, am ales de multe ori, si totusi de prea putine ca sa pot spune ca am experienta.
acum ma vei asculta, pentru ca am ales sa te iubesc. inca nu am reusit. inca mi-e frica si fug cat ma tin picioarele. dar las o parte din mine in grija ta. nu-ti cer sa implori iertare pentru trecut, nu-mi doresc asta, iti cer doar sa ai puterea s-o iei de la inceput.
am ramas doar noi.
acum ma vei asculta, pentru ca am ales sa te iubesc. inca nu am reusit. inca mi-e frica si fug cat ma tin picioarele. dar las o parte din mine in grija ta. nu-ti cer sa implori iertare pentru trecut, nu-mi doresc asta, iti cer doar sa ai puterea s-o iei de la inceput.
am ramas doar noi.
duminică, 17 ianuarie 2010
fiecare sarut pe limba lui piere...
nu pot sa ma trezesc. e ceata si e cald. ma tii de mana, dar nu te vad. uneori imi mai dai drumul, ma prinzi inapoi, apoi ma amagesti atingandu-mi fugitiv degetele. cand sunt pe marginea prapastiei ma tii strans, dupa ce trecem alergi si te intorci la mine sfios. si de fiecare data ma chinui sa te conving sa ma prinzi inapoi de mana, dar tu imi spui ca ti-e frica sa nu ma strangi prea tare si sa ma ranesti.
uneori imi intinzi cealalta mana, uneori pe amandoua, uneori ma lasi sa ma incred in vocea ta. vorbesti continuu, ca sa stiu ca nu sunt singura, pentru ca inca e ceata si nu vad nimic. nici macar pe tine. nu-ti intuiesc nici macar forma corpului, dar iti cunosc atat de bine vocea...
am invatat sa nu mai am intrebari, sa ma multumesc cu ce primesc si sa cred fara sa vad. sa astept sa vina vremuri mai bune. ceata trece, si furtuna, si cutremurele trec, si timpul, si durerile.
numai tu nu treci prin bratele mele azi.
.........
uneori imi intinzi cealalta mana, uneori pe amandoua, uneori ma lasi sa ma incred in vocea ta. vorbesti continuu, ca sa stiu ca nu sunt singura, pentru ca inca e ceata si nu vad nimic. nici macar pe tine. nu-ti intuiesc nici macar forma corpului, dar iti cunosc atat de bine vocea...
am invatat sa nu mai am intrebari, sa ma multumesc cu ce primesc si sa cred fara sa vad. sa astept sa vina vremuri mai bune. ceata trece, si furtuna, si cutremurele trec, si timpul, si durerile.
numai tu nu treci prin bratele mele azi.
.........
duminică, 10 ianuarie 2010
variabile aleatoare
"sa tii capul plecat si privirea sus"
genial sfat. poleit cu blond auriu, si cu un zambet de milioane. nu pentru mine, pentru cine-l merita si are nevoie de el. felicitari gagico.
genial sfat. poleit cu blond auriu, si cu un zambet de milioane. nu pentru mine, pentru cine-l merita si are nevoie de el. felicitari gagico.
vineri, 8 ianuarie 2010
mereu veti fi ai mei.
ar trebui sa-nceapa cu "a fost odata". au fost candva cei din povestea mea, si au lasat intrebari ale caror raspunsuri nu le voi gasi, sau poate ca nici nu le voi cauta. unii ar vrea sa rescrie povestea, sa uit ce m-a durut si sa tes la loc visul. fiecare a fost lumina mea la inceput de noapte. m-au facut sa traiesc pentru fecare zi in parte, sa pierd fara sa stiu ca am, sa uit ca a doua zi pot fi aceeasi. fiecare mi-a intiparit obisnuinte de care nu vreau sa scap.
si ce noroc am ca timpul stinge totul...altfel as trai intr-o alegorie de basme.....
"Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea
Nu mai mult ca viata mea
Nu-mi pare rau de anii ce-au trecut
Ei mi-au dat ce n-am avut..."
si ce noroc am ca timpul stinge totul...altfel as trai intr-o alegorie de basme.....
"Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea
Nu mai mult ca viata mea
Nu-mi pare rau de anii ce-au trecut
Ei mi-au dat ce n-am avut..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)