spiritually refined

miroase a cetina si a scortisoara. cred ca incep sa simt ceva. ma dezghet. desi raman de piatra alba, de cenusa plamadita prost de niste maini stangace, de cer rece si azuriu.

ma opun, si asa si trebuie. am asta in sange. toata generatia mea o are. e un soi de inertie de autoconservare. ma opun schimbarilor, fie ele si benefice.

dar... e sarbatoare, si pana si stancile se incalzesc cu ceaiul cald, cu rom, al mamei, la glumele vechi dar siropoase a bunicului, la privirea blanda si dojenitoare a tatalui si la cazaturile pe care le iau cand crez orbeste in iubiri trecute.

nu-i nimic. am facut-o si continui. cad, ma ridic, ma scutur de praf, si urc din nou pe piedestal, unde mi-e locul.


stii ce? nu m-as inlocui cu nimeni!

nu cum arat, ci cum simt.

acum vreau sa tac. tu pleci fiindca asta e decizia mea. sper sa cobori intr-o statie aglomerata si sa te pierzi printre oameni leiti tie, sa respiri prin vant rece si sa nu gasesti cale de intoarcere.

o sa incep sa ma respect pentru ca am invatat sa cad si sa ma ridic, o sa-mi amintesc de mine in fiecare sarut si imbratisare, si la fel te blestem sa faci si tu. sa-ti gasesti perechea-n toamna, rece si calda, mereu indiferenta, niciodata prezenta, doar incapatanata si orgolioasa.

ma voi calma cu linistea plajelor goale, ma voi urca in primul tren spre nicaieri. voi pleca si voi sosi undeva, pentru ca asa e firea lucrurilor. voi pleca cu primul tren catre oriunde, voi refuza sa mai intorc pagina si o voi rupe-o, voi si asemenea lui Cortes si voi arde corabiile de intoarcere doar ca sa merg inainte. voi continua cand ceilalti renunta.


si mai presus de toate imi voi pretui prietenii ce mi-au ramas. pentru ca suflete puternice sunt legate fara drept de dezbinare.



[si desi nu are nicio legatura cu ce am scris aici... sau cu persoana respectiva... doamne... prima cerere in casatorie... si nu-mi vine sa cred ca pentru o clipa am inclinat sa zic da. cu toata inima inca....]

despre oamenii cu fler

sunt oameni capabili sa vada in tine esenta. te privesc atent in ochi si inteleg ca ai ceva demn de a fi exploatat. ca in interiorul tau se afla ceva ce zbiara sa iasa la suprafata. ceva ce te defineste in toata fiinta ta, dar nu gaseste nicio cale de iesire... si te amagesc cu priviri patrunzatoare, dandu-ti de inteles ca-ti stiu potentialul, dupa care asteapta. si asteapta. iti studiaza reactiile. vad cum treci de la o stare la alta. teama, entuziasm, incredere, apoi dezamagire, plictiseala si in cele din urma nerabdare.

o astfel de pereche de ochi m-a privit astazi. era un om calm, care-si expunea meticulos cursul. inca am in minte albastrul acela azuriu, cu nuante de calm si totodata de furtuna. m-a fixat cu privirea minute in sir, studiindu-mi mimica, in timp ce explica. nu i-am raspuns in niciun fel. am inlemnit fascinata.

sunt putini cei care au fler la oameni, si mai ales aceia dintre ei care sunt capabili sa lase la randul lor de inteles ca si-au dat seama ce incerci sa le transmiti.


sunt fascinata de cel care dupa 90 de minute stia mai multe despre mine decat multi dintre oamenii ce stau zilnic in jurul meu. astfel de oameni merita statui din azur, cladite pe albul primelor zapezi.

valsez singura

valsez in ritmuri de durere seaca. ma doare ca nu simt nimic. nici inima, nici orgoliul, nici dorinta. ma uit in gol, in intunericul camerei, si nu vad decat un zgomot ilogic de libertate. pot iubi, si iubesc tot ce ma dezleaga de mine. tot ce ma face sa uit de ce-mi dicteaza inima. sunt rece, ca vantul de iarna. si nici macar nu doare......

din egoism.

I'D RATHER DIE OF THIRST THAN DRINK FROM THE CUP OF MEDIOCRITY.

"gandul bun, din tot ce-i rau..."

Totul are o consecinte. Nu poti sa ranesti un om si sa nu existe repercursiuni. Pur si simplu e imposibil. Fericirea e scurta si scumpa, pentru ca nu a ramas foarte multa, si-n niciun caz nu se da la schimb pe indiferenta. N-o sa-ti bata la usa si n-o sa ti se scurga prin vene. Poate doar iluzia ca esti fericit, care se spulbera cand ma vezi in fata ochilor.

Notes to oneself:
#1 nu uita de unde ai plecat
#2 nu te uita pe tine, cum erai odata
#3 tot ce conteaza e simbolic si greu de sesizat

[ Laura Stoica - Nu-i nimic ]

refuz sa lupt pentru o cauza deja pierduta.

dezamagirea rezida din sperantele pe care tu ti le-ai facut, raportat la cei din jurul tau.
insa ... nu sunt nici mai buni, nici mai rai...sunt doar oameni... atat.

astazi am afirmat ceva cu toata inima, si ca raspuns am primit exact ceea ce contrazicea situatia, asa cum o prezentam eu. si nu prin vorbe, ci prin fapte. sunt lucruri care cer de la sine sa fie spuse. sunt asa numitele detalii care rastoarna situatia. m-am simtit ca nuca in perete. pe dinafara, crezand cu toata forta, puterea si vointa in prieteni, asa cum face Raluca de obicei. nu pot descrie pe de-a-ntregul senzatia. e o durere ciudata. un soi de neincredere sadita timpuriu si crescuta cu atentie, menita sa razbune tot ce a fost, si tot ce nu a fost.

cu asta am incheiat un capitol din viata mea. renunt la oamenii care nu-mi inteleg convingerea ca orice lucru mic necesita incredere, care se reflecta in tot. renunt, mai bine acum decat mai tarziu. renunt cu capul plecat de tristetea ca am crezut in ei. renunt cu demnitatea cu care orice pierzator iese din joc. renunt cu durere absurda si senzatie plina de gol. renunt cu nostalgie.

.........si mai ales, renunt fara drept de apel.


"Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara acordul tau."