some people live just to play the game :)

Buna ziua.Numele meu este Raluca si sunt dependenta de EL. Recunosc,au fost momente-n care n-am putut lua doza si am intrat in sevraj. Imi facea rau,eram constienta de asta. Imi promiteam ca o viitoare doza nu ma va mai ispiti. Sau ca o sa incerc cel putin sa iau o doza mai mica. Sau ca o sa le raresc macar. M-am inselat. Pe zi ce trecea nevoia crestea tot mai mult. Lipsa dozei m-a adus intr-o stare-n care sunt capabila de orice pentru a obtine-o. Asa am ajuns sa dau tot ce am mai de pret pentru cateva clipe de calm. Acum am nevoie de doza-n fiecare zi.

Dependenta poate avea urmari grave,dar dincolo de ea probabil ca nu este mare lucru.
Viata nu inseamna dependenta dar, in cazul meu, dependenta de el viciul meu temporar. Recunosc, ma droghez cu iluzii. Si cu niste saruturi grozave.

pentru tot, si pentru nimic. pentru ce va ramane.

"Iti amintesti ce simplu era, ce simplu era
Si totul venea de la sine
Tot raul, de-acum, era bine.
Iti amintesti ce simplu era, ce simplu era
Sa te iei in piept si cu Dumnezeu pentru dragostea ta
Iti amintesti ce simplu era...


Iti amintesti ce bine era
Sa privim din balcon un rasarit de soare
Iti amintesti cum plangeam
Si cuvintele rele aveau o valoare
Iti amintesti ce bine era, ce bine era
Sa crezi ca ce-i rau nu te mai poate atinge
Si lumea e a ta
Iti amintesti ce bine era..."

it's like chasing the very last train........

"You can't play on broken strings
You can't feel anything
That your heart don't want to feel
I can't tell you something that ain't real"


deci.... cum as putea sa-ti spun ca te urasc? :)

there will be no white flag above my door

mi s-a spus ca imaginatia e usoara. si ca pot sa visez orice. dar m-au mintit...

mi s-a spus ca sunt libera ca pasarea cerului si ca pot sa aleg ce vreau, oricand, oricum. dar alegerile mele sunt constranse de constiinta, de notiunile de "bine" si "rau", de simtirile celor de langa mine, si mai ales de timp. m-au mintit....

mi s-a spus ca am voie sa iubesc, si ca nu alege nimeni pentru mine. dar alegerile mele mi-au fost refuzate. m-am izbit de un zid pe care nu il inteleg, si au decis altii daca am sau nu voie sa iubesc.

mi s-a spus ca pot sa colorez cu orice tusa, dar mi-au refuzat nuantele de albastru si de verde in schimbul celor gri. mi-au facut zilele insorite sa para privite de dupa garduri de sarma ghimpata.

mi s-a spus ca pot sa innot in larg cat vreau de mult, dar la prima baliza au venit dupa mine si m-au tintuit in ancore tesute din lujeri de nufar ca sa nu-mi raneasca incheieturile. mi-au zambit frumos, si m-au mintit....

mi s-a spus ca am timp sa citesc toate cartile din lume, dar pana acum nu am savurat nici macar o miime din toate, si-au aruncat in mine cu desensibilizare in toate formele posibile, ca sa nu mai simt scarba, teama, tristetea si repulsia fata de minciunile lor.

asa ca uite-ma aici...am chipul mamei mele, am cheful si incapatanarea tatalui meu...dar ochii...sunt ai mei. am tatuat pe buze sarutul lui si imbratisarile lui pe piele, am anii pe care ii vreau, sunt ceea ce sunt si ceea ce vreau sa fiu, ma aflu unde vreau si la momentul potrivit.... sunt cate putin din toti oamenii care ma iubesc, si care ma urasc, care ma vor sau care nu ma vor..Sunt ceea ce am...sunt ce am pierdut de-a lungul drumului.

dar nu predau nici o parte din mine. si nu promit nimic. nu mint frumos pentru ca pe mine m-au mintit cu zambetul pe buze, privindu-ma fix.

i'm your hell, i'm your dream.....

iarta-mi trairile complicate. stiu ca te afecteaza, si stiu ca ma schimb de la zi la zi. stiu ca te ametesc pentru ca exact atunci cand crezi ca ti-ai dat seama cum sunt eu defapt, o iau de la capat cu imprevizibilul. ce-i drept, imi este bun prieten si m-a scos din multe. sau m-a ferit de multe. poate ca daca as fi stiut cum sa-l gestionez m-ar fi facut sa te ocolesc.

sunt asa cum vrei. sau cum ti-e frica sa fiu.

imi pare rau, dar eu te iubesc si te urasc in acelasi timp. trebuie doar sa inveti sa iei lucrurile asa cum sunt.

toate apele au culoarea inecului

in spatele tuturor lucrurilor, abstractizandu-le si acoperindu-le cu nisip, in momentul asta esti tot ce conteaza. esti tot ce-mi tine moralul pe linia de plutire si ma motiveaza sa fac ce-mi displace, dar imi e necesar. imi esti amic, confident, imi esti cel mai bun prieten, evadarea mea din stres si cotidian, cateodata esti constiinta mea, motivul fiecarui zambet, esti cel ce nu-mi da voie sa vreau sa las ceva in urma sau sa renunt, esti strainul meu de aproape.

ma calmeaza privirea ta. ma relaxeaza albastrul dulce-amarui ce mi-l afisezi cand ma vezi trista, ma fascineaza verdele tau aprins si ma pierd in amestecul dintre ele. ma linistesc dimineata cand ma trezesc in bratele tale, te privesc cum dormi si adorm si eu la loc de teama sa nu te vad ridicandu-te. e cel mai intens sentiment.....sa-mi reglez respiratia dupa ritmul in care bate inima ta.

apoi o iau de la capat cand realizez ca pentru noi nu mai e mult. e ca si cum mi-ai spune ca intre 0 si 1 sunt o infinitate de numere, insa pe mine nu ma intereseaza ce e intre, pentru ca nici unul din aceste numere nu face legatura intre cele doua cifre. pot doar sa savurez infinitatea dintre, s-o explorez asa cum doresc pana ce infinitul meu se termina.

si tu mi-ai zice ironic.. "dar infinitul nu se termina, urato". ei bine, al meu e special. al meu e albastrui, cu aroma de ironie citita.

si povestindu-ti ca de obicei, fara menajamente si tabu-uri...... spuneam ca....atunci cand eram mica obisnuiam sa privesc stelele seara in iarba, in cantecul greierilor. aveam si o stea preferata pe care o urmaream noapte de noapte si de soarta careia eram ingrijorata in timpul zilei. ce nu stiam eu si am aflat mai tarziu, era ca pe acea stea, tot noapte de noapte, o fiinta rotunda cauta printre miile de luminite una care semana cu pamantul.... si o gasea, stiu asta! pentru ca de fiecare data cand reusea, luam o multime de note de 10, a doua zi, la scoala.... azi ma trezesc zambind, si am o zi superba fara ganduri care sa ma tulbure.

acum poate mai intelegi o parte din cum sunt eu defapt. acum poate intelegi de ce uneori sunt asa transparenta si ma citesti cu usurinta, alteori sunt de plumb.

nu stiu cum esti tu, dar eu am obosit atat de tare incat am senzatia ca pot sa levitez. si tot ce vreau e sa nu ajungem doar niste miscari fara scop, ciocnindu-ne unul de altul pe strada.


c'est fini.........



p.s. Am fost intrebata arata cea mai frumoasa postare de pe blogul meu. Am raspuns pe loc: este brunet, cu ochii cand albastri cand verzi si pielea moale, iar cand ma tine in brate parca ma imbraca cu zambete. Asa arata cea mai frumoasa postare de pe blogul meu.

to a woman so heartless...

"Atunci, totul a început dintr-o dată să devină mult prea încet. Totul dura. Şi din cauza asta, totul se întinde şi e greu. Ca şi când ai avea nevoie de o oră, ca să cazi de la fereastră. Într-un fel, nu puteam să văd absolut nimic, aşa de încet mă uitam. Toate imaginile pătrundeau în creierul meu numai de foarte departe. "

marius von mayenburg - "chip de foc"


tine minte... esti unic, la fel ca toti ceilalti.....cel putin aici. langa mine.

chiar daca

“Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.

Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit. Caci cunoastem in parte, si prorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest “in parte” se va sfarsi.

Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.

Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. “

sunteti perverse, dragelor...

e o trasatura nativa, iretusabila. e un soi de rautate mascata de zambete si expusa gratios in lumina reflectoarelor, doar ca sa intregeasca spectacolul asta fictiv si prost regizat. aveti semne pe gat de la atatea muscaturi tardive si nivelul de venin din sange depaseste limita biblica.



sunteti de-o prefacatorie rar intalnita, si sincer, cred ca ati fi bune de actrite in comediile de duzina. va credeti autoritare si intimidante dar tot ce faceti e sa expuneti privilegiile muncite de altii, inaintea voastra. va credeti intelepte si corecte, dar cu prima ocazie inegriti aerul din jurul vostru cu comentarii inflorite, pe subiecte ce nu va afecteaza in nici un fel. pozati drept imaginea pseudogrupului, dar pierdeti din vedere ca tot ce ne leaga e obligatia, nicidecum placerea.



sunteti de-o rautate nefondata si inutila, dar care va sporeste imaginea in proprii ochi. si poate ar trebui sa reveniti la realitate si sa va revizuiti ceea ce va dicteaza instinctul de conservare, eronat din start, asta daca nu cumva va considerati ca daca va purtati frumos va cad "gradele" de pe umeri. mai zambiti si sincer din cand in cand. reduceti stresul teatrului neplatit si diminuati riscul de a suferi de calvitie prematura. sau de vre-un soi de cancer.

mai mult de atat, sa stiti ca psihiatrii recomanda in general monoidentitatea. nu de alta, dar n-as vrea sa ma trezesc in fiecare zi cu o alta fata a voastra - nu ca deja nu se intampla asta, dar se pare ca lucrurile merg din ce in ce mai rau. se pare ca v-ati cam terminat ideile de pus in scena, si acum renuntati usor, usor la masca.

azi sunt directa, nepasatoare si neafectata, si ca atare v-as ruga sa-mi zambiti doar daca e sincer. si ca nota finala, va voi spune un singur lucru despre mine. daca accept nu inseamna ca inghit si apoi uit.


my way or the highway, sweethearts!

Un sarut este un credit pentru ca este profitabil cand se intoarce

sarutul pe frunte. eu una il consider cel mai pervers sarut.


pentru ca vrea sa vanda ceva, dar defapt cumpara. cumpara tot, cumpara orice, si cumpara nimic. e cel mai sexy sarut, pentru ca e printre putinele care nu tradeaza oficial legaturile.



in secolul al XI-lea legile romane considerau ca sarutul este sfint si pedepseau drastic barbatul care isi saruta iubita pe strada. sfantul ioan gura de aur spunea sarutul se e placut si e ingaduit ca o fata sa fie sarutata, dar cu inima curata si fara ganduri patimase. si daca tot vorbim de religie, gandeste-te la iuda. sarutul lui pe frunte a vrut sa-l vanda pe iisus, dar a cumparat dispretul a generatii intregi.


sarutul pe frunte e cel mai pervers pentru ca minte. mentine starea de stres, nepermitand proceselor chimice si biologice de la nivelul creierului sa aiba loc. e un fel de.... "am, dar nu-ti dau".


asa ca sa nu ma mai intrebi....

azi nu te cant, azi te ascult pe alt ritm.

azi sunt o explozie de culoare. azi sunt pe un camp cu floarea soarelui si ma pierd in galben si in albastru. azi adun perlele scumpe din ocean. azi trag pe nari aerul rece al alpilor si simt pe obraz piscaturile lacrimilor inghetate de vant. azi imi sclipesc ochii de fericire. azi alerg sute de mile spre nicaieri si tot ma simt acasa. azi sunt fericita. azi stau la povesti.


si uite ca m-am luat cu vorba si mi s-a racit ceaiul, si ma intreb de ce m-am dat jos din pat de dimineata. ar fi trebuit sa mai stau in patura, cu perna mica stransa in brate si cu parul tras pe fata ca sa nu ma deranjeze lumina. ai stat prea mult in gandurile mele si acum vreau sa pleci, vreau sa raman singura, doar eu si timpul meu albastru transfigurat in senin. si mai vreau sa ramai aproape. aproape de tot.

nimic din ceea ce fac nu-mi pare gresit si nu simt ca ma compromit in nimic. imi fac mofturile in cel mai egoist mod cu putinta, si ma satisface atat de mult sa fac 3 din cele 5 pacate incat tind sa cred ca ma droghez cu interdictii. e o latura a mea care nu a disparut niciodata, dar pe care reusesc s-o tin in frau. cel putin cand nu esti langa mine.

dar uite ca deja e tarziu.... m-am trezit libera si adanc cufundata in lumea mea, fara sa simt ca imi inchiriez ideile in cel mai josnic mod cu putinta, fara sa fie nevoie sa-mi cosmetizez starea de spirit si sa ma mint atat de bine incat sa ma conving ca sunt fericita. chiar si ploaia de dimineata m-a binedispus. mirosul umed mi-a adus aminte de drumul spre liceu si mi-au trecut prin fata ochilor flashuri ale labirintului de senzatii de-atunci.

lung si greoi imi parea drumul, si imi doream sa invat un altul, spre ani mai multi, spre oameni cu alte idei, spre medii mai putin toxice si incarcate de negativism si invidie. in final am invatat un altul, si-acum functia se reapeleaza, si-mi doresc sa-l invat si pe al treilea, spre mine insami.

si ma simt de parca ar fi duminica dimineata si mi-as savura cafeaua amara in fum de cirese, tu mi-ai zambi dupa noaptea trecuta si m-ai lasa sa ma bucur de mirosul greoi de scortisoara. sunt mult mai mult decat poti tu sa duci, si o stiu prea bine..... sunt mult prea complicata in senzatiile mele, si mult prea egoista in simtiri.


esti cel mai frumos refren din piesele mele, dar azi nu te cant........ azi te ascult pe alt ritm.

jumatate din visele mele.

m-am gandit mult daca sa scriu sa nu despre asta, si am decis ca o sa scriu.
desi doare.

nu am vrut niciodata decat jucariile mele. am jucat si cu altii, am format aliante, dar s-au destramat repede. cea de pana acum a rezistat, pana una din noi a cedat la primul zid. nu la bataliile cu ceilalti, nu la cei ce aruncau cu noroi din transee, nu la schije venite din seninul albastru si inalt.

alianta a cazut la primul fir de praf. se zice ca e cel care a umplut clepsidra, si apoi a rasturnat-o imprastiind tot.

asa ca ia-o ca pe o provocare. da, te provoc. te provoc sa-mi spui tot. te provoc sa nu-mi spui nimic altceva in afara de asta. te provoc sa incerci sa sari zidul pe care eu singura l-am construit, si apoi am plans zile in sir. daca eu sunt nedreapta, si rece, si dificila, atunci fii tu altfel. fii tu buna, si compenseaza. fii tu aa cum nu sunt eu, daca crezi ca poti. eu te provoc, din nou si din nou.

dar nu actiona la primul impuls. opreste-te si gandeste-te. esti mai buna ca mine asa cum sustii? raspunde-ti tie, eu nu vreau sa stiu nimic. gandeste pentru tine cine greseste mai mult, lasand subiectivismul la o parte. fii impacata cu tine, iarta-te pentru tot, si abia apoi iarta-ma pe mine. lasa-ma la urma, fii egoista pana la capat.

de ce? pentru ca vreau sa scot acum ce-i mai rau din noi, ca la sfarsit sa nu ramana decat soare. fara pic de plumb in inaltul albastru.

senin si soare. senin.........