nu pot sa ma trezesc. e ceata si e cald. ma tii de mana, dar nu te vad. uneori imi mai dai drumul, ma prinzi inapoi, apoi ma amagesti atingandu-mi fugitiv degetele. cand sunt pe marginea prapastiei ma tii strans, dupa ce trecem alergi si te intorci la mine sfios. si de fiecare data ma chinui sa te conving sa ma prinzi inapoi de mana, dar tu imi spui ca ti-e frica sa nu ma strangi prea tare si sa ma ranesti.
uneori imi intinzi cealalta mana, uneori pe amandoua, uneori ma lasi sa ma incred in vocea ta. vorbesti continuu, ca sa stiu ca nu sunt singura, pentru ca inca e ceata si nu vad nimic. nici macar pe tine. nu-ti intuiesc nici macar forma corpului, dar iti cunosc atat de bine vocea...
am invatat sa nu mai am intrebari, sa ma multumesc cu ce primesc si sa cred fara sa vad. sa astept sa vina vremuri mai bune. ceata trece, si furtuna, si cutremurele trec, si timpul, si durerile.
numai tu nu treci prin bratele mele azi.
.........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu