...si drumul avea o singura banda. un singur sens de mers, marginit de copaci stufosi care tineau racoare vara, iar iarna nu lasau zapada sa se aseze. din cand in cand cotea usor si la fiecare cotitura cate un izvor isi canta susurul nestingherit de palele de vant ce adiau sporadic.
acum are doua benzi. si nicio placa tectonica in miscare nu le poate desprinde. uneori marcajul se sterge si benzile se confunda, alteori sunt separate de bare de protectie, dar sunt tot timpul una langa cealalta. si oricat de ironic ar fi .... sunt pentru acelasi sens de mers. inca nu le-am aflat destinatia, capatul sau punctul de oprire, dar nu mi le pot imagina separat. cel putin nu pentru restul vietii mele.
Un comentariu:
eu nu ma descurc la fel de bine cu cuvintele la fel ca tine, dar vreau sa zic ca ce ai scris e foarte frumos :X
word tamer
Trimiteți un comentariu