nu ma intreba cum ma simt. pentru ca n-o sa stiu ce sa-ti spun. am doua gandiri diferite.. una despre cum as vrea sa ma simt si alta despre cum ma simt defapt.
as vrea sa fiu fericita, cum eram acum o luna. stilul ala de fericire... bolnav, dependent, siropos, melodramatic, intretinut de anumite melodii, atingeri sau soapte.
... cand defapt sufar de fericirea independentei sentimentale. surprinzator si de altfel infricosator, simt ca am scapat de povara dependentei. e ca si cum as fi renuntat nu la fumat, ci la tigara de dimineata, si ca pachetul meu de tigari nu se mai supara pe mine ca m-am trezit prea tarziu ca sa-i spun buna dimineata cu pofta incredibila caracteristica mie.
nu am renuntat la tot pachetul pentru ca asta ar fi insemnat ca am nevoie un alt viciu de suprafata. desigur, ce descriu eu aici e doar metaforic. nu, nu am renuntat la tigara de dimineata, ci la o transfigurare a ei.
sunt un om cu vicii partiale, dar suma lor ramane constanta. am iesit de pe drumul laturalnic si m-am trezit pe autostrada, si singura mea problema e ca merg de cateva zile pe ea dar nu am gasit inca nicio borna care sa-mi spuna cati ani-lumina mai am pana la capat. si merg cu viteza melcului, desigur.
hei.... sunt fericita! nu e ceva nou? :)
2 comentarii:
am zis adevar nu provocare;)
:)) reao
Trimiteți un comentariu