duminică, 14 februarie 2010

treceam pe langa piata de flori, cand am visat ca......


.....nu imi aduc aminte prima raza de lumina. nu imi aduc aminte nici zambetul mamei, nici ochii ei inlacrimati, nici tatal cu flori in mana. nu am nicio amintire vizuala de atunci. nu stiu cum a fost prima data cand am respirat, nici cand m-am speriat si am plans prima data, ori gustul primei guri de lapte sau mirosul lalelelor timpurii.

e un gol in memoria mea care a inceput cu o zi pe care nu-mi aduc aminte s-o fi trait-o. 5 februarie 1990.... nu-mi aduc aminte nici macar cand am inceput sa retin senzatiile, imaginile din jur, cuvintele si sentimentele.

nu stiu cati dintre cei ce trec zilnic pe langa mine se gandesc la asta. sunt lucruri pe care as fi vrut sa le traiesc mai intens decat pe altele. sunt amintiri tesute din povestile mamei, amintiri care as fi vrut sa fie si ale mele. probabil e cadoul egoist pe care il primeste un parinte. sa traiasca in locul copilului sau toate clipele de la inceputul vietii acestuia si sa fie singurul care isi aduce aminte primele gangureli,primul planset, prima julitura pe genunchi si drama survenita, primul "mami" strigat in timp ce se impiedica de prag si cade, primii pasi in sandalutele moi din piele crem, primii carlionti aranjati cu fixativ la spectacolul de la gradinita, sau prima poezie rostita in timp ce-si framanta nervos poalele fustitei rosii plisate.

si inainte de toate pentru asta ii iubim. pentru ca fac parte din noi. sunt o bucata din memoria noastra. completeaza amintirile lasate de copilarie, de prima iubire, de razvratirea adolescentina, de prima restanta sau de vremurile cand incaltai pantofii mamei si te perindai cu rochiile ei prin fata oglinzii.


dar eu am inca un motiv aparte. eu ii iubesc pentru ca se iubesc intre ei. pentru ca fiecare zi e sarbatoare cand sunt acasa. pentru ca parintii mei se iubesc la fel ca si in luna de miere. pentru ca cea mai mare reusita a lor este ca in 22 de ani nu i-a despartit nici macar distanta. nici intre ei, nici de mine.

va iubesc la fel de mult cum va iubiti unul pe celalalt si amandoi pe mine,la un loc!

2 comentarii:

Ioana Andreea spunea...

ce-mi place postul asta al tau. frumos zis, carliontule :)

Anonim spunea...

Excelent ti-ai expus gandurile.Randurile scrise de tine imi infatiseaza imaginea unei fete foarte sensibila.:)