am senzatia ca totul in jur se darama. totce am construit in ultimii ani se prabuseste fara drept de apel. nu stiu de ce, nu inteleg cu ce am gresit ca sa am parte de asa ceva. stiu ca am foarte mult ghinion si nu numai ca il am, ci am si parte de tot ce induce el. mi-am pierdut agilitatea si abilitatea de a fi eu insami si imi siroiesc lacrimile. de ce nu am curaj sa infrunt tot ce-mi sta in cale si sa trec peste zilele grele cu aceeasi seninatate specifica unui carliont?
imi vreau raluca inapoi. imi vreau venele incarcate de vise copilaresti, imi vreau curajul de a iubi in ciuda tuturor deceptiilor, imi vreau amintirile si indrazneala.
ar fi trebuit sa fii aici. te faci vinovat de indiferenta si-mi provoci suferinte inutile. dar tot te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu