duminică, 1 februarie 2009

ce minune ca esti, ce mirare ca sunt...

adica integrale duble. integrale triple, integrale multiple si diferentiale, siruri si serii numerice si anni cu mine intr-o sala de clasa. inca o seara superba ce merita mentionata. suntem doua si suntem amandoua. noi suntem cele ce isi fac manichiura in baie la trei dimineata, noi suntem cele ce sunt in stare sa se fie bete pana la 6 dimineata si a doua zi de la 7 sa incerce sa-si ia viata de la capat, cele ce au curaj sa mearga pana la sfarsit, cele ce spun ce au de spus ca si cum si-ar apara vre-un drept si fara sa astepte nici o replica, cele ce se trezesc si zambesc la prima tigara, cele care nu vorbesc 2 zile dar dupa isi cunosc starea de spirit din riviri, cele ce nu-si uita visele, iubirile si planurile.

eu una m-am luptat cu gandul sa ma schimb pentru ca mainile care ma stiau m-au uitat, si eram gata sa renunt la viata mea si sa visez alta pictura in ulei a filmului asta ciudat. dar zapacita m-a ajutat intr-un fel sa ma regasesc, sa refuz sa fiu altcineva doar pentru placerea celor din jur, lucru pe care de altfel il urasc. si cand nu am nimic in care sa mai cred, cred in prietenie, in povesti spuse la tigara din baie, in cafeaua dulce sau amara bauta in pijamale pe hol, in gandurile inocente din mintile noastre perverse, in ideile aprinse de visele noastre si in planurile de vacanta.

si am ajuns la concluzia ca daca visele mele sunt prea scurte atunci e pentru ca traiesc ziua din plin, pentru ca nu am lanturi sa ma tina legata....

Niciun comentariu: