astazi plutesc. nu sunt rationala, nu am claritate in ganduri si nu-mi pot descurca labirintul ideilor.
am trecut peste perioada de reacomodare cu statutul de "orice minune dureaza trei zile", am parcurs toate cele cinci etape ale unei despartiri ca la carte. negare, manie, targuiala, depresie, acceptare. dar ca de obicei, totul la mine e pe dos, asadar am amestecat si etapele.
am inceput cu negare, am continuat cu targuiala, apoi am trecut prin depresia regulamentara, am acceptat si apoi m-am maniat pe situatie, pe el si in cele din urma pe mine.
acum am evoluat la stadiul de indiferenta. desi nu inteles de ce inca mai scriu despre asta. probabil sunt mandra de mine. am reusit sa trec peste. incerc o terapie noua, si anume cea de imprietenire cu cei ce ma ranesc.
revenind la ziua de azi....... e ciudat cum un singur impuls schimba tot, si cum nefiind rational nu poti controla o situatie neprevazuta. si e ciudat ce procent imens depinde doar de noroc. noroc pur. pentru ca situatiile constiente dau senzatia de control, si deruta jucatorul. te ametesc, te amagesc, te iluzioneaza, si-apoi iti fac rost de-o garsoniera confort 3, mobilata, la 3 metri sub pamant.
si toate astea in ciuda faptului ca viata e chiar frumoasa, cu toate lucrurile mici de zi cu zi care o garnisesc asa cum se cuvine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu