and she would enjoy everyday of her life....

am 20 de ani si visez la fericire. copilului din mine ii place rotunzimea buzelor cu care rosteste "douazeci"...

multumesc.

....ca sunteti langa mine. multumesc pentru simplitatea cu care ati tratat momentul. asta m-a facut sa simt ca intr-adevar am trecut de formalitati, de prejudecati si temeri. sunt cuvinte mari si asta ma face sa am grija cand le astern aici. si totusi, asta simt.

si desi se pierde din farmecul scrierii, nu pot sa va multumesc tuturor in acelasi timp. pentru ca fiecare din voi sunteti speciali, si va multumesc fiecarora pentru cu totul alte lucruri....

si ca la decernarea premiilor oscar...

multumesc celui mai bun prieten al meu... pentru serile tarzii cu ciocolata calda, tigari si vorbe de suflet. multumesc pentru traznai, pozne, suparari, neajunsuri si betii, pentru ghidusii si pentru umarul pe care am plans mult timp, oricat de patetic ar suna. tu m-ai invatat ce inseamna sa ai curajul s-o iei de la capat. oricare ar fi el...

multumesc chestiei aleia mici, cretze, cu par verde si ochii turbati. nu stiu cati oameni m-au suportat pana acum asa cum o faci tu. tu m-ai invatat ce inseamna sa ai intr-adevar incredere in tine insuti, si asta m-a scapat din multe.

multumesc. daca stau sa enumar cate m-ai invatat despre mine, chiar si fara sa stii, ma trec fiori. stii ca tin foarte mult la tine, si-mi pare rau pentru fiecare secunda pe care o pierd incercand sa ma indepartez. gresesc, dar am sa invat sa pun fiecare picior, pe rand, inaintea celuilalt, pe urmele de pasi pe care mi le desenezi uneori pe asfalt. nu incetezi nicio clipasa fii o prioritate, stii asta, si cred ca esti exemplul concludend pentru zicala englezului.. "friendship saves the day". stii tu.. sa fii fericit, sa fii copil...

si tu, faptura zapacita si zghihuita, fara stare, tu esti un fel de raza de soare printre nori... sau... ca o cafea buna la 2 dimineata inainte de examen. orice-ar fi inveselesti ziua. treuie doar sa apari. tu m-ai invatat ca tot ce trebuie sa faci e sa zambesti.... si sa zambesti... si sa zambesti.... si sa zambesti....

multumesc ca m-ai invatat ce inseamna "usor". stiu ca suna ciudat. poate suna simplu, sau pueril, dar "usor" e cel mai greu lucru care se invata. m-ai acceptat usor, oricare ar fi fost conjunctura. si asta e mare lucru. la fel de usor m-ai ascultat cand am avut ceva de spus. si tot usor mi-ai devenit prieten. usor, ca un examen la baba nebuna :)


de ziua mea sunteti cel mai frumos cadou... ma faceti sa am pentru ce sa ma ridic dimineata din pat si sa nu fiu degeaba.

am 20 de ani si visez la fericire....

ai sa vezi !

nu imi suport corpul in dimineata asta. parca as vrea sa iau o pauza, si sa plec in vacanta intr-un alt corp. dar nu ma lasa. ascult totul din exterior si numa pot ridica. sunt tintuita de scaunul asta din catifea si ma strapung dureri stupide si noi.

vreau sa ma ridic si sa plec, dar muschii mei nu se incordeaza la uiciunul din impulsurile nervoase, iar mana mea scrie fara mine, fara opinie, fara logica, scop sau drept la replica.

totul e o gluma proasta....

despre incompetenta si alte vicii permise nu am scris pana acum. poate ca era si timpul.
.... si despre norocul prostilor, si mandria de a nu recunoaste niciodata greselile. si, surprinzator, toate astea materializate ..... intr-o femeie. sau femeie in devenire. sau, de ce nu, mai multe femei. femei cu care nu iti imparti iubirile, pasiunile, tigarile de dimineata... si nici macar impresiile.

m-am lovit de multe ori de egoism, dar din partea oamenilor care isi permiteau sa-l practice. nu de incompetenti. m-am lovit de oamenii inteligenti, care de pe urma egoismului aveau de castigat puncte esentiale din agenda personala. dar nu de egoismul absurd, nefondat si mai ales nematerializat.

inteleg oamenii care se supraapreciaza. ii si accept. spre norocul meu nu sunt una din ei. dar cand te sufoca sau te preseaza si te fac sa-ti vinzi firea calma si calculata pe una agresiva, atunci situatia se rastoarna.

si nu inteleg de ce sa fii obligat sa te inconjori cu ei. sau macar sa ii alegi pe aceia cu care te inconjori.


dar probabil face parte din farmecul teoriei haosului....

daca pot sa zambesc, grijile s-au dus.

am ales gresit, am ales si bine. am ales fara sa stiu, am ales tot si am ales nimic, am ales de multe ori, si totusi de prea putine ca sa pot spune ca am experienta.

acum ma vei asculta, pentru ca am ales sa te iubesc. inca nu am reusit. inca mi-e frica si fug cat ma tin picioarele. dar las o parte din mine in grija ta. nu-ti cer sa implori iertare pentru trecut, nu-mi doresc asta, iti cer doar sa ai puterea s-o iei de la inceput.

am ramas doar noi.

fiecare sarut pe limba lui piere...

nu pot sa ma trezesc. e ceata si e cald. ma tii de mana, dar nu te vad. uneori imi mai dai drumul, ma prinzi inapoi, apoi ma amagesti atingandu-mi fugitiv degetele. cand sunt pe marginea prapastiei ma tii strans, dupa ce trecem alergi si te intorci la mine sfios. si de fiecare data ma chinui sa te conving sa ma prinzi inapoi de mana, dar tu imi spui ca ti-e frica sa nu ma strangi prea tare si sa ma ranesti.

uneori imi intinzi cealalta mana, uneori pe amandoua, uneori ma lasi sa ma incred in vocea ta. vorbesti continuu, ca sa stiu ca nu sunt singura, pentru ca inca e ceata si nu vad nimic. nici macar pe tine. nu-ti intuiesc nici macar forma corpului, dar iti cunosc atat de bine vocea...


am invatat sa nu mai am intrebari, sa ma multumesc cu ce primesc si sa cred fara sa vad. sa astept sa vina vremuri mai bune. ceata trece, si furtuna, si cutremurele trec, si timpul, si durerile.


numai tu nu treci prin bratele mele azi.


.........

variabile aleatoare

"sa tii capul plecat si privirea sus"

genial sfat. poleit cu blond auriu, si cu un zambet de milioane. nu pentru mine, pentru cine-l merita si are nevoie de el. felicitari gagico.

mereu veti fi ai mei.

ar trebui sa-nceapa cu "a fost odata". au fost candva cei din povestea mea, si au lasat intrebari ale caror raspunsuri nu le voi gasi, sau poate ca nici nu le voi cauta. unii ar vrea sa rescrie povestea, sa uit ce m-a durut si sa tes la loc visul. fiecare a fost lumina mea la inceput de noapte. m-au facut sa traiesc pentru fecare zi in parte, sa pierd fara sa stiu ca am, sa uit ca a doua zi pot fi aceeasi. fiecare mi-a intiparit obisnuinte de care nu vreau sa scap.

si ce noroc am ca timpul stinge totul...altfel as trai intr-o alegorie de basme.....

"Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea
Nu mai mult ca viata mea
Nu-mi pare rau de anii ce-au trecut
Ei mi-au dat ce n-am avut..."