Maine noapte plec. Incepe tot, la fel de frumos si cu aceeasi combinatie perfect echilibrata intre teama, incredere de sine si adrenalina. Dintre atatea limbi straine pe aceasta o s-o stiu cel mai bine. In general asteptarea face totul, dar de data asta asteptarea... naste monstri. M-am gandit la multe in orele astea stupide care au trecut printre borne kilometrice, melodii anoste si ultime strigari. And i reaaaaaally don't give a fuck :)) Imi pare rau doar de dusul ala rece... dar de restul, nup. Nici macar un pic:P
Da, am emotii. E o provocare pe care n-as fi acceptat-o la orice ora din zi sau din noapte. Si 5 saptamani o sa lipsesc. Fara net, fara iesim din academie, fara... fara... fara.... Dar poate gasesc un "cu", o motivatie destul de buna, in afara de pasiunea aia ciudata care s-a nascut asa, in cateva luni.
Ciudat, dar placut.
Sa nu uit sa-mi iau pernuta! O sa-mi aduci aminte, ok?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu