nu ti-am vrut niciodata jucariile. le am pe ale mele, multe si colorate, vechi sau noi, frumoase ori cateodata destepte. n-am vrut sa te maturizez mai repede si nicidecum sa faci pneumonie din cauza vreunui dus rece. iti sta bine asa copil cum esti. copil frumos, cu viitor stralucit, cu oameni buni pe langa tine, cu principii si idei.
dar mi-ai lipsit intr-atat in ultima vreme incat am crezut ca pot sa te pierd fara sa ma uit in urma. mi-a fost asa dor sa jucam sotron si sa sarim coarda si m-am uitat cu atata ura la cei cu care desenai cu creta pe asfalt incat m-am rupt de tot si mi-am luat zborul mai devreme decat trebuia. si totusi n-am facut-o nici din ura, nici din invidie, nici din rautate. pentru ca nu meriti asa ceva. am facut-o fara sa stiu de ce, in mare. am simtit ca e bine sa fac asta, si pentru tine a fost.
sunt ipocrita, zici....
probabil, dar uita-te in jur, si n-ai incredere in ceilalti. uita-te atent si fii selectiva. taie in carne vie daca trebuie, iubeste-te mai presus de orice si nu te uita pe tine insuti.
zambesti? eu da. de dragul vremurilor trecute. iti curg lacrimi? si mie. de dragul vremurilor trecute.
degeaba scriu, degeaba explic, degeaba fac ceva.
ne leaga ceva dintr-o cutiuta de metal. e la mine, pana data viitoare. de bine sau de rau, sa nu ma uiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu