twisted

i dreamt of it.


i just did....

"vama se plateste oricum"

nu mai scriu pentru ca nu stiu ce sa mai scriu. telurile mele nu s-au schimbat, nici asteptarile, nici asternuturile si nici macar dezamagirile. ma bucur de prietenii mei, si mai ales de cei care-mi devin prieteni pe zi ce trece, si-n care incep sa am incredere si langa care imi face placere sa stau. nu-i asa, S? si stii ce? imi iubesc prietenii. sunt acei foarte putini oameni pentru care as face orice mi-ar sta in putinta ca sa-i stiu bine. sunt smaraldele mele :)

respir, mai mor, si iar respir. in concluzie, totul e la fel. nu reusesc sa inteleg comportarile anumitor persoane de langa mine, dar n-o fi un capat de drum.

ascult florin chilian - iubi, si mi se face pofta ciudata de o duminica de vara, cu o cafea cu frisca si o tigara, in camera de la parter. vreau liniste si stabilitate, si nu vreau mai multe motive sa iubesc.


si totusi cer prea mult. unii oameni nu se nasc pentru clipe de calm. sunt o oarba..... caut miez bun intr-un mar gaunos, incercand sa-mi limpezesc mintea.


[ pentru smaralde.... billy joel - vienna. pentru ca intr-o anumita masura imi semanati, fie ca va place sau nu ]

nu.... nu..... nu...... nu....... nu........ nu........

imi creste pulsul. bataile inimii mele dizloca mase inerte de tacere.

mor in ganduri si obosesc in simtiri. nu mai pot..................

with my hand in my pocket, waiting for my rocket to come...

Ce conteaza daca primesti ceva la schimb?

Important e ce reusesti sa furi din clipe.

"Cand buzele nu soptesc, cand ochii nu-ti mai zambesc
Nu e vina ta, e doar a mea"


Invat zi de zi sa-mi traiesc clipele. Si firele de secunda care-mi dau fiori.


superficial, la fel ca blogul asta...........

sa-ti fi tinut talpa pe mersul meu...

"Ştii, eu sunt născută de o mie de furtuni de culoare gri şi am în mine graba ploilor ce aleargă"...

Îmi vorbeşti despre toamne. Despre rostul căderilor, despre ani pârguiţi, despre doruri adormite-n ţicneală, despre demenţa speranţei, despre renunţare cu inimi îndoite, despre zvârcoliri blajine, despre plecări inoportune.....
Dincolo de cuvinte, simt cum zgura înnăbuşă deja privirile tale. De-atâta durere, ochii sunt dreven în piatră...

Şi-n lacrimă, cerul pare că a pus toate răzăluirile...

Doar pare...


" The lesson which life repeats and constantly enforces is
Look under foot.
You are always
nearer to the divine and the
true sources of your power
than you think.
The lure of the distant and the difficult
is deceptive. The great opportunity is
where you are.
Do not despise your own place and hour.
Every place is under the stars,
every place is the center of the world."

John Burroughs

prajiturele

atat de nefericiti sa fim incat sa trebuiasca sa ne iubim? atat de seaca sa ne fie exprimarea incat sa trebuiasca sa infaptuim gandirea? atat de reci sa ne fie cuvintele incat sa trebuiasca sa ne incalzim suflarea?

ar trebui sa ne oprim o clipa-n loc si sa ne resetam simtirile. traim intr-un haos cubic, intr-o cutie de abanos cu cateva ferestruici prin care intra sporadic lumina. ne lovim de geam cand vrem sa evadam, de geamul cotidianului monoton, agitat, cu tendinte de plafonare.

vreti sa evadati? succes. eu una m-am infiltrat prin porii peretilor.

Ephémère quand tu passe comme un courant d'air...

e duminica dimineata. m-am trezit la 10, mi-am baut cafeaua si am scris un mesaj. sunt foarte bine dispusa dupa aseara. am o stare inexplicaila de bine, de acasa.... e cald si miroase a cafea proaspat rasnita. ar fi cazul sa ma schimb si sa ma apuc de invatat. m-ar scoate putin din starea de letargie in care am fost lunile astea.. cred ca e o idee buna. imi pare rau ca nu pot sa fiu extraordinara astazi, dar cred ca vreau sa tin pentru mine ce e deep inside. azi sunt doar a mea.


si explicatia starii mele e ca ce-am descoperit e un vis frumos pe care mi-ar placea sa-l traiesc. m-a calmat mult. m-a linistit si mi-a redat echilibrul. e un fel de aripa de fluture in bataia vantului. isi regaseste ritmul batailor oricum si oricand. poate ca in liceu ar fi fost altfel... dar nu e momentul sa ma gandesc la asa ceva. savurez momentul. mi-am dat seama ca bucurestiul e superb noaptea, ca nu agitatia specifica mie este totul, ca cel de langa mine nu trebuie sa fie neaparat un extremist, cat un om normal care sa stie sa iubeasca. noutatea nu e cheia, nici maturitatea. ci pur si simplu starea de bine pe care o ai cand langa tine e un om placut. nu stiu daca luminile si calmul de noapte al bucurestiului au amplificat starea, dar as fi ramas acolo tot timpul. m-am simtit normala pentru prima data dupa mult timp. nu m-am simtit diferita, nici exagerata, nici ciudata, nici neinteleasa, nici subestimata. m-am simtit importanta intr-un anume fel.

mi-am dat seama ca esentialul e sa fii cel mai bun in ce faci, nu in tot. ca visele nu mor, ca pasii mici sunt cei siguri si ca obstacolele par mici cand privesti in urma. mi-am dat seama ca trebuie sa ai curaj si incredere, ca sa nu mai vorbesc de pozitivismul vital.


o spun pentru a suta oara, dar cred in asta: stiu ce vreau.


sunt calma. sunt in apele mele..... ne me reveille pas. je ne réponds plus de moi, je n’entends plus que toi, parle moi.