pun armele jos. nu mai lupt pentru ce vine de la sine, pentru ce vine cu timpul, pentru ce mi se pare normal si placut. nu mai lupt pentru ce nu pot avea, pentru a 25-a ora din zi, pentru ce nu pot rezolva, pentru ce nu mi-e dat sa obtin, pentru ce nu mi-e scris sa traiesc.
pe zi ce trece devin un om normal. mi se indeplinesc unele vise, altele mor, majoritatea sunt pe stand-by.
pe de alta parte nu mai sunt obisnuita sa impart, nici la doi, si mai ales la trei. dar invat, pentru ca vreau si-mi place. nu mai stiu cand sa ofer mai mult si cand sa ma opresc, nu mai stiu cat vreau si daca e necesar, nu mai stiu sa am rabdare, nu mai stiu sa ma controlez intr-o anumita masura. dar invat. si spre surprinderea mea invat repede.
[ "i don't mind where you come from, as long as you come to me" ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu