i'm on stand by

am obosit, si camera imi pare prea mica. simt ca ma sufoc intre patru pereti care-mi implanteaza in starea mea calma o migrena cu ramificatii insuportabile. am obosit si oboseala mea se resimte in felul de-a fi, in ce-mi doresc, in ce urmaresc, astept sau vizualizez in imaginile cu revers ce-mi flutura-n priviri. am obosit si am incetat sa caut, pentru ca nu stiu incotro sa-mi directionez cautarea astfel incat sa-mi fie benefica.

ma odihnesc, te rog sa nu ma deranjezi. lovely ones only.

my favourite game

sunt jucator de clasa superioara. intuiesc ce vrei urmarindu-ti privirea si te vanez pana la ultima resursa. din umbra. si stii asta. ti-e frica, nu arati, dar zambetul ti-e eclipsat de picaturile de apa ce ti se preling pe frunte. stiu ce cauti, si stiu ca ti-e teama ca n-ai sa gasesti. sau ca am sa gasesc eu inaintea ta. este o chestiune de lupta unul la unul in care frica iti paralizeaza logicul gandirii subconstiente in timp ce eu sunt calma. ca un pradator feroce incercand sa-si agate vanatul zilnic. dar cel mai inspaimantator lucru este ca tu constientizezi ca esti un experiment. pentru ca desi esti o prada comuna eu incerc alta metoda pentru fiecare victima. incerci sa prefigurezi un ansamblu de circumstante in care vanez si sa le elimini pe cele prin care deja am trecut. si le elimini pe toate. pentru o secunda te calmezi crezand ca am epuizat toate resursele imaginatiei si voi urca la un alt nivel al jocului, lasandu-te in pace, dar te inseli amarnic. pentru ca urci cu mine acolo unde nu te simti in largul tau, unde devii fragil si te panichezi la orice pas. urci la un alt nivel al jocului, speri ca ambitia mea sa fie alimentata de cativa factori si sa cedez inaintea ta. vrei ca setea mea sa fie atat de mare incat sa ma las incantata de un jucator mai experimentat si sa-mi schimb tinta. dar crede-ma, decat sa ramai la un nivel unde nu-ti gasesti locul mai bine te lasi prada.

alergi.... alergi pentru ca adrenalina urca treptat, inima iti pulseaza, conexiunile neuronale se intrepatrund si gandurile ti se amesteca ireversibil, te panichezi la orice semn si vrei sa scapi. reiei regulile jocului, le revezi cati poti de clar si de repede, cauti o portita de scapare, dar ti se taie respiratia. pentru ca sunt ca un criminal in serie care isi gandeste pasii anticipat. alege victima, ii studiaza tabieturile, slabiciunile, temerile, face regulile paradei si are grija sa nu lase portite de scapare, isi creeaza circumstantele favorabile si ataca incet, savurand placerea jocului sau egoist si egocentrist.

e jocul meu preferat, in care tu iti pierzi mintile iar eu castig experienta ca sa pot avansa la nivelul urmator.

p.s. ai grija la locurile intunecate. mai ales la nivelul la care te-am adus...... novice....

does he drive you wild, or just mildly free?

mildly free.... with a drop of wildness.

usor, intra si imi zambeste. se aseaza pe patul de langa mine si incepe o discutie cu inflorituri din zambete si priviri intense. limbaj non-verbal. buzele i se misca intr-un mod ametitor de placut. au forma perfecta, si ma fac sa-mi imaginez cum le simt plimbandu-se pe conturul secat al buzelor mele. Acum, nu e vreme de filosofat, de cantarit binele si raul. De a defini o relatie. De a numi fericirea. Sau de a vorbi, pur si simplu... nu e vreme de cuvinte, de niciun gand si de nici o intrebare. Si stie asta. O stie mai bine decat mine.

Discutia continua, eu privesc buzele, astept, ma resemnez, apoi imi trec mana peste parul prins ca sa vad daca inca sta bine si ma trece acelasi fior ca atunci cand il simt lung si cret, gadilandu-mi spatele. O iau de la capat, pentru ca stiu ce are sa se intample. Stiam asta cu mult inainte, asteptam doar momentul sa cedez cum n-am facut-o niciodata.

Filmul se rupe, el se ridica, se aseaza langa mine. Miscarile lui isi au ecoul in ale mele ganduri si incerc sa ma controlez. Ma ridica de pe scaun, o mana ii aluneca pe gatul meu, apoi imi desface fermoarul bluzei. Gem usor scotandu-i tricoul si ma bucur de formele-i delicios de bine definite. Stiu ca sunt asezonate cu o gandire pe masura si asta ma linisteste. Ma intinde usor pe pat si ma dezbraca treptat.

Sunt trista pentru ca in general imi place sa aman placerea. Dar saruturile lui fine si racoroase compenseaza, si pluseaza in starea mea de spirit. O secunda nu-mi vine sa cred cat de usor cedez placerii mele, si vreau a renunt. Dar ma razgandeste desprinzandu-mi parul. Ador senzatia degetelor printre firele mele de par, rasfirandu-l usor.

Si am o senzatie de claustrofobie accentuata. Hainele sunt parca prea stramte....atmosfera prea linistita....aerul prea fierbinte.....usa prea inchisa....vecinii prea multi....camera neinteresanta....patul, in schimb, cel mai potrivit...

Mi-e frig. Il stiu langa mine, ma trec fiori, ma invelesc si incerc sa nu gandesc la nimic. E o senzatie duala care ma face sa cad in gol, si apoi sa simt ca plonjez in mare. Ma trezesc din visul meu simtind cum mi se preling pe gat picaturi de transpiratie.....

Welcome back to reality. Castelul de nisip s-a prabusit, m-am trezit din visul a ce mi-am dorit si-am obtinut, tot intr-un vis... Un gafait placut....un geamat perfect....o alintare incitanta....un murmur fierbinte....o vocala plina de placere....doua respiratii fierbinti....doua trupuri asemenea...doua senzatii diferite....Doua fete ale aceleiasi trairi..... una in vis, alta la tigara de dimineata.

Ma las, am promis.

listen to the voice inside

plec sa uite de tot. plec sa invat sa zbor. plec sa sper, sa iubesc, sa ametesc de fericire. plec sa te caut. plec sa ma innec intr-o mare de oameni. plec sa invat sa traiesc. plec sa alerg prin venele tale ca adrenalina pura. plec sa te ating. plec sa simt ca sunt singura si nimeni nu ma cunoaste. plec sa fiu eu, sa fiu tu, sa construiesc. plec sa simt nisipul ud sub talpi, vantul prin par si mirosul sarat de apa. plec sa te astept pe plaja. plec sa framant nisipul intre degete. plec sa-mi vad de drum. plec sa respir fara sa-mi puna cineva impozit pe metrul cub de aer. plec sa-mi gasesc visele in bucati si apoi sa le iau reconstruite direct de pe buzele tale.

plec....asa cum zicea o cunostinta... In..ce..ti...sorrrr........

"Toate femeile sunt curve. In afara de mama si sora mea. Dar si ele sunt femei" (Napoleon)

o femeie care joaca la dublu este o femeie satisfacuta. pentru ca nu trebuie sa demonstreze nimanui ce si cine este cu adevarat. pentru ca ce nu primeste dintr-o parte i se ofera din cealalta fara sa fie nevoie sa ceara. pentru ca nu iubeste. pentru ca are planul de rezerva. pentru ca nu se vinde pe nmic. pentru ca isi permite sa fie rece. pentru ca orice solid rigid cu doua puncte de sprijin este mai stabil decat daca ar avea unul singur. pentru ca nu se plictiseste.

o femeie care joaca la dublu este o femeie egoista. pentru ca nu vinde ce stie, nu cumpara ce i se ofera. ia pe gratis. pentru ca e genul de femeie care schimba cearceaful ca sa-si schimbe masina. pentru ca are curajul necesar sa se adapteze in functie de situatie. pentru ca sunt capabile sa aiba o dubla gandire si sa se autoconvinga ca are tot timpul dreptate. pentru ca uneori este o suprafata care simuleaza adancimea.

o femeie care joaca la dublu este lucrarea de diploma a lui Dumnezeu la examenul de estetica. pentru ca stie sa speculeze, sa intuiasca si sa satisfaca. pentru ca oricat de scump ar fi rujul pe care si-l doreste va face in asa fel incat sa-l primeasca cadou. pentru ca este pasionata de matematica: isi imparte varsta la doi si dubleaza pretul hainelor sale.

o femeie care joaca la dublu este o femeie cameleon. pentru ca nu o cunosti pana nu o intalnesti pentru ultima data la tribunal. pentru ca pana si in cea mai mare parte a istoriei "anonimul" a fost rolul unei astfel de femei. pentru ca stie cum sa-si poarte valul ca sa te faca sa arzi de dorinta de a-i vedea chipul. pentru ca are mai multe secrete decat cerul.

o femeie care joaca la dublu este o femeie puternica. pentru ca astfel de femei au pornit marile razboaie ale lumii. pentru ca este forta motrica a vietii pure. pentru ca stie sa-i faca pe barbati sa taca in ceea ce o priveste. pentru ca se da invinsa doar daca ea te-a invins prima. pentru ca stie cum sa-si pastreze barbatii cu ajutorul propriilor lor vicii. pentru ca stie cum sa dea impresia ca-si ascute ghearele ca sa-i convinga pe ceilalti ca le are.

si in cele din urma, exista doar trei cuvinte pe care o astfel de femeie vrea sa le auda in timp ce se intinde lasciv in patul sau de matase purpurie, imbracata in dantela... "Fac eu curat."

te urasc pentru ca e singurul meu mod de a-mi aduce aminte ca mi-a pasat

Nu inteleg de ce inca ma afecteaza trairile tale dezordonate, actiunile tale isterice, placerile tale stupide, iubirile tale mincinoase, trucurile tale diabetice, gandurile tale desirate, sufletul tau umbrit, luminitele topite din ochii tai, indiferenta ta ranita si pasiunea ta uscata... Surasul cu iz de batjocura si ingamfare, ironia faramata si risipita in priviri aruncate pe ascuns cand stai la tigara..

Nu inteleg de ce inca ma mai afecteaza intregul tau univers dezmembrat si gol, fals si impregnat de venin... cand eu radiez intr-o lume pe care tu nu ai putea-o intelege niciodata, pentru ca "sunt prea copil" si lumea mea nu are tenta de gri.

Va veni in curand si ultimul tau apel, cand o sa-ti aliniezi toti cei patru ani si o sa dai onorul amintirilor. Care se termina cu mine. Cu mine si cu deciziile tale mature si stupide.

Si te-ai gandit vreodata de ce e asa? Pentru ca eu nu mi-am vandut sufletul pe nimicuri, din simpla teama de a nu-l vedea calcat in picioare.. Pentru ca eu am stiut sa vreau..pentru ca eu am vrut sa pot.. pentru ca eu n-am uitat sa simt..

Intr-un anume fel sunt inca langa tine oriunde te-ai duce, ca-ti pasa sau nu. Doar asa, din pura admiratie pentru tot ce te face pe tine bun.

de parca as intelege ceva....

Oamenii se schimba.. Tu cat de mult te-ai schimbat in ultimul an de exemplu? Oamenii se schimba dar raman in esenta aceiasi.. Ei doar isi coloreaaza mai mult aripile si dau o nuanta de rosu unui verde-praz, isi ascut sau tocesc colturile de suflet sau poate chiar cutitele pe care le au in buzunarele ascunse.. Apoi isi imbraca personalitatea cu haine ciudate.. cu haine care de multe ori nu se potrivesc.. si nici macar nu-si dau seama, cu haine curate, sau haine transparente.. cu haine reci.. foarte reci.. care nu pot transmite caldura, care nu au nevoie de caldura.. cu haine singure..

Da.. si eu mi-am imbracat odata personalitatea cu haine care nu mi se potriveau si nu, nu arata ridicol.. pentru ca oamenii nu-si dau seama.. sau nu le pasa.. sau ambele..Ma mandresc insa acum cu hainele mele noi.. Am inceput sa le croiesc ajutata de culorile mintii si nu de culorile unei himere..

Mi-am impus sa nu plang, mi-am impus sa nu arat ceea ce simt.. nu mereu, nu oricui, nu oricum.. mi-am impus sa plec fara regret atunci cand locul meu nu mai este al meu sau a fost dat, mi-am impus sa am curajul sa o iau de la capat orice as lasa in urma, sa ajung sus prin propriile forte si nu calcand peste trupuri si suflete.. mi-am impus ca in fiecare dimineta sa imi culeg din vise un zambet dulce si sa il agat de sufletul meu.. Mi-am impus sa nu las pe nimeni sa intre cu bocanci murdari in viata mea.. sa vad realitatea ca pe un dans, ca pe o muzica, ca pe un joc serios, ca pe o placere nebuna si grea.. si mi-am mai impus sa nu renunt niciodata..

Mi-am impus sa nu iubesc si partial am reusit..


Oamenii se schimba.. uimitor de mult.. dar doar daca isi doresc cu adevarat..