Nu inteleg de ce inca ma afecteaza trairile tale dezordonate, actiunile tale isterice, placerile tale stupide, iubirile tale mincinoase, trucurile tale diabetice, gandurile tale desirate, sufletul tau umbrit, luminitele topite din ochii tai, indiferenta ta ranita si pasiunea ta uscata... Surasul cu iz de batjocura si ingamfare, ironia faramata si risipita in priviri aruncate pe ascuns cand stai la tigara..
Nu inteleg de ce inca ma mai afecteaza intregul tau univers dezmembrat si gol, fals si impregnat de venin... cand eu radiez intr-o lume pe care tu nu ai putea-o intelege niciodata, pentru ca "sunt prea copil" si lumea mea nu are tenta de gri.
Va veni in curand si ultimul tau apel, cand o sa-ti aliniezi toti cei patru ani si o sa dai onorul amintirilor. Care se termina cu mine. Cu mine si cu deciziile tale mature si stupide.
Si te-ai gandit vreodata de ce e asa? Pentru ca eu nu mi-am vandut sufletul pe nimicuri, din simpla teama de a nu-l vedea calcat in picioare.. Pentru ca eu am stiut sa vreau..pentru ca eu am vrut sa pot.. pentru ca eu n-am uitat sa simt..
Intr-un anume fel sunt inca langa tine oriunde te-ai duce, ca-ti pasa sau nu. Doar asa, din pura admiratie pentru tot ce te face pe tine bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu