m-am gandit mult daca sa scriu sa nu despre asta, si am decis ca o sa scriu.
desi doare.
nu am vrut niciodata decat jucariile mele. am jucat si cu altii, am format aliante, dar s-au destramat repede. cea de pana acum a rezistat, pana una din noi a cedat la primul zid. nu la bataliile cu ceilalti, nu la cei ce aruncau cu noroi din transee, nu la schije venite din seninul albastru si inalt.
alianta a cazut la primul fir de praf. se zice ca e cel care a umplut clepsidra, si apoi a rasturnat-o imprastiind tot.
asa ca ia-o ca pe o provocare. da, te provoc. te provoc sa-mi spui tot. te provoc sa nu-mi spui nimic altceva in afara de asta. te provoc sa incerci sa sari zidul pe care eu singura l-am construit, si apoi am plans zile in sir. daca eu sunt nedreapta, si rece, si dificila, atunci fii tu altfel. fii tu buna, si compenseaza. fii tu aa cum nu sunt eu, daca crezi ca poti. eu te provoc, din nou si din nou.
dar nu actiona la primul impuls. opreste-te si gandeste-te. esti mai buna ca mine asa cum sustii? raspunde-ti tie, eu nu vreau sa stiu nimic. gandeste pentru tine cine greseste mai mult, lasand subiectivismul la o parte. fii impacata cu tine, iarta-te pentru tot, si abia apoi iarta-ma pe mine. lasa-ma la urma, fii egoista pana la capat.
de ce? pentru ca vreau sa scot acum ce-i mai rau din noi, ca la sfarsit sa nu ramana decat soare. fara pic de plumb in inaltul albastru.
senin si soare. senin.........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu