am atins starea maxima de calm. uneori cînd te astept pianul e mut. nici nu stii cum se chircesc clipele sub absenta ta. ma gandeam la un singur lucru.... eu ma indragostesc intotdeauna......
si nu inteleg singuratatea. deloc. pentru ca pot sa o sfaram doar cu un "da", care inca ma asteapta, dar pe care nu-l vreau. sunt mormantul a milioane de singuratati. am omorat atatia oameni refuzandu-i, si la randul imi primesc tortura cu bratele deschise. sunt jumatate femeie, jumatate toamna, si-as putea scrie orice acum, dar aleg sa iti asez meticulos in palma, ascutite si reci, nedragostea si toamna.
si uite ca tot ascult nenorocita asta de melodie, si nu-mi iese din mnte privirea ta de azi. am jumatate de creier in lanturi si doar jumatate de inima mi-e vie, si senzatia ca gresesc, pentru ca atunci cand scriu despre tine trebuie sa fie totul curat.
sunt mult mai simpla pentru tine decat pentru restul lumii. nu stiu de ce. si ma simt ca si cum as sta pe marginea unui acoperis asteptand sa mi se ordone sa zbor. uneori ametesc rau de tot, inchid ochii si intnd mainile in timp ce-mi beau cafeaua si-mi fumez tigara se seara.
sunt ciudata, copile... sunt ciudat de simpla. si desi ma feresc sa intarzii la propria-mi fericire sunt inca aici, si am grija de cea mai grea parte...
am grija de linistea mea, fada si profunda ca albul unei coli de hartie. nu te caut, te astept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu