Si latura sensibila a cutremurului...
"Nu toată lumea e capabilă să stea în mlaştină până la gât şi să surâdă. Unii nu se pot abţine să nu dea din mâini, încercând să iasă, chiar dacă astfel se scufundă cu totul."
Imi amintesc zilele cand mi se spunea ca sunt deosebita. El avea dreptate, sunt deosebita pentru ca inca mai cred in oameni buni, sunt deosebita pentru ca , in ciuda loviturilor primite, am avut puterea sa vorbesc, sa fiu alaturi cand era nevoie...sa incerc sa ma si sa te ridic spunand " Am incredere in tine"...sunt deosebita pentru ca nu merg pe drumul razbunarii, sa lovesc, sa acuz....sunt deosebita pentru ca stiu ca nu vei mai gasi pe cineva ca mine...sunt deosebita pentru ca fara sa iti dai seama lovesti una din putinele persoane care iti spun sincer ce gandesc, chiar daca te lovesc cu cuvintele...
Sunt ca o bucata de hartie... Ma poti folosi, poti scrie pe mine, poti desena pe mine, ma poti taia, ma poti lipi, ma poti privi... Dar cand ma impaturesti niciodata nu voi mai fi la fel de frumoasa.... pentru ca "Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simţim ne simte. Ceea ce nu ne lipseşte ne aparţine"..
Dupa atata impaturit si eu ma tem sa fiu cu mine. Dar incerc sa-mi depasesc frica pentru ca la urma urmei asta e evolutia, nu? O s-o risc, incepand chiar de maine.
Mereu de maine.... pentru ca timpul curge de-a-ndoaselea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu