"Femeia aceea care suradea la un anume cuvant al lui si plangea la altul, care intrase supusa in traiul lui, fara secrete, ca un dulap cu sertarele trase, fara orgoliu, fara refugii, femeia aceea care nu pastrase nimic nestiut, nicio indoitura a buzei, nicio dilatare a pupilei, nicio tremurare a mainilor, se rupea de el si trecea pe alaturi, in alta lume, cu alti oameni!..."
(Mihail Sebastian - Oraşul cu salcâmi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu