miercuri, 2 decembrie 2009

La început a fost Cuvantul.

in ultimii doi ani am scris tot ce mi-a trecut prin minte, cu egoismul de rigoare. am scris depre mine, am scris din mine si pentru mine. si ce-i drept, a fost greu sa-mi revizuiesc trairile fara sa trisez putin. fascinant si strain e modul in care-am reusit sa surprind mai tot, avand in vedere faptul ca talentul meu la scris este serios pus sub semnul intrebarii.

dar subiectul nu e acesta, ci rezultatul scrisului in sine.

ca atare...

"Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe."
"Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile."
"Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti."

si cel mai important lucru, am invatat ca...

"Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi “bună seara”
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe uşă tăcînd."


multumesc. pentru tot.

Niciun comentariu: