acum vreau sa tac. tu pleci fiindca asta e decizia mea. sper sa cobori intr-o statie aglomerata si sa te pierzi printre oameni leiti tie, sa respiri prin vant rece si sa nu gasesti cale de intoarcere.
o sa incep sa ma respect pentru ca am invatat sa cad si sa ma ridic, o sa-mi amintesc de mine in fiecare sarut si imbratisare, si la fel te blestem sa faci si tu. sa-ti gasesti perechea-n toamna, rece si calda, mereu indiferenta, niciodata prezenta, doar incapatanata si orgolioasa.
ma voi calma cu linistea plajelor goale, ma voi urca in primul tren spre nicaieri. voi pleca si voi sosi undeva, pentru ca asa e firea lucrurilor. voi pleca cu primul tren catre oriunde, voi refuza sa mai intorc pagina si o voi rupe-o, voi si asemenea lui Cortes si voi arde corabiile de intoarcere doar ca sa merg inainte. voi continua cand ceilalti renunta.
si mai presus de toate imi voi pretui prietenii ce mi-au ramas. pentru ca suflete puternice sunt legate fara drept de dezbinare.
[si desi nu are nicio legatura cu ce am scris aici... sau cu persoana respectiva... doamne... prima cerere in casatorie... si nu-mi vine sa cred ca pentru o clipa am inclinat sa zic da. cu toata inima inca....]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu