marți, 8 decembrie 2009

refuz sa lupt pentru o cauza deja pierduta.

dezamagirea rezida din sperantele pe care tu ti le-ai facut, raportat la cei din jurul tau.
insa ... nu sunt nici mai buni, nici mai rai...sunt doar oameni... atat.

astazi am afirmat ceva cu toata inima, si ca raspuns am primit exact ceea ce contrazicea situatia, asa cum o prezentam eu. si nu prin vorbe, ci prin fapte. sunt lucruri care cer de la sine sa fie spuse. sunt asa numitele detalii care rastoarna situatia. m-am simtit ca nuca in perete. pe dinafara, crezand cu toata forta, puterea si vointa in prieteni, asa cum face Raluca de obicei. nu pot descrie pe de-a-ntregul senzatia. e o durere ciudata. un soi de neincredere sadita timpuriu si crescuta cu atentie, menita sa razbune tot ce a fost, si tot ce nu a fost.

cu asta am incheiat un capitol din viata mea. renunt la oamenii care nu-mi inteleg convingerea ca orice lucru mic necesita incredere, care se reflecta in tot. renunt, mai bine acum decat mai tarziu. renunt cu capul plecat de tristetea ca am crezut in ei. renunt cu demnitatea cu care orice pierzator iese din joc. renunt cu durere absurda si senzatie plina de gol. renunt cu nostalgie.

.........si mai ales, renunt fara drept de apel.


"Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara acordul tau."

Niciun comentariu: