Desi alerg incet imi moare timpul. Am incercat sa fac totul incet in speranta c-o sa se opreasca din goana dar... nici o sansa.... Singura metoda sa-l opresc e sa fac ceva atat de impresionant, atat de REEvolutionar, atat de uimitor incat sa-l inghet. Sa-l inghet pe el si tot ce tine de mine.
Dar e prea devreme pentru asa ceva. Inca e timp pentru anonimat. Cateva incercari de exteriorizare sunt binevenite, dar nimic mai mult.. nimic extravagant, nimic care sa ma tradeze. Asta deoarece concluzia anului este
ca mai bine iti tii planurile pentru tine. Altfel se gaseste unul mai breaz care
sa ti le modifice putin...ori eu nu accept asa ceva. Totul sau nimic.
Mi-e dor de mare si de nisip. El mi-a promis ca-mi aduce o poza.. si s-a scuzat... "Daca uit.. nu inseamna ca nu esti importanta". Nu mai inghit de mult astfel de explicatii. De-a v-ati ascunselea m-a cam plictisit, iar monotonia is not my cup of tea. And if i'll have to trade my Long Island for a Heineken, i sure will.
Un comentariu:
First and foremost, welcome to da' club!
Secondly, as vrea sa-ti zic sa nu mai fi trista.. dar e depresia antibac si te inteleg perfect.
Thirdly, hai sa cautam impreuna o solutie sa oprim timpul.. O solutie la fel de geniala ca cea de a-i omori pe toti cei care nu vor pace:D
To sum up, ar trebui sa-mi fac eseurile la engleza..
Trimiteți un comentariu