[din cele vechi, si pentru ca-mi era dor]
Azi am facut ce fac de obicei. M-am trezit, mi-am inchis alarma aia nenorocita, m-am dat jos din pat, am mers la baie . Spalatul pe dinti si pe fata nu prezinta nimic nou. Ma imbrac din nou in alt nesuferit de taior, imi iau aceeasi papuci cu toc in care imi strang degetele. Imi pun zambetul maro, imi pun ochii caprui, imi iau geanta si iar merg. Afurisit de oras. Aceeasi oameni, aceleasi rasete false, aceleasi dosare pline de numere intr-un amalgam enervant.
Si merg mai departe, pana cand, intr-o rafala de vant, amintiri demult priedute imi revin. E ciudat cum credeam ca unele lucruri pe care le-am scos din minte nu vor reveni. Si au revenit brusc. Nu stiu daca era cladirea rosie, sunetul de Red Hot Chili Peppers din mintea mea sau mirosul de Lucky Strike de la omul ce tocmai a trecut mi-au adunat atatea amintiri si le-au dat drumul sa isi plimbe pasii marunti in capul meu. Mi-e dor de mare. Atat de mult timp parca a trecut de cand am fost ultima data cu picioarele goale pe nisip. Cand am devenit atat de monotona? Nu vreau sa mai traiesc din amintiri... Imi simt viata trecand pe langa mine, vajaindu-mi prin urechi. “You’ve got mail”.
Si chiar daca tigara mea e mereu aprinsa, undeva in sufletul meu ceva refuza sa se aprinda, indiferent de cate ori aprind bricheta....lipseste ceva.... poate.... Si...... Imi face bine sa desenez, imi place ca degetele mele gandesc si privesc in jur, catre toate lucrurile care ma definesc si ma contureaza.
Inca ma mai caut. In mine. In ceea ce am fost. In ceea ce nu mai sunt. In ce sunt eu acum.... Si nici macar nu stiu ce vreau... Sa beau un vin rosu dintr-un pahar cu piciorul lung sau sa fumez tigara dupa tigara dupa tigara dupa amintire dupa amintire dupa amintire... Cred ca mi-e dor de tine. Cred ca inca esti aici cumva.
Unde? Acolo.
De ce? Pentru aici e prea tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu