aluzii. prinde-te.

orasul imi pare gol la ora asta. abia mi-am iesit din rutina zilei de azi si merg spre casa incercand sa-mi fac ordine in ganduri.



am avut o discutie foarte interesanta azi despre orgolii, despre spontaneitate si ce se poate intelege dintr-o simpla privire. si ma intrebam in sinea mea daca poti sa schimbi dorintele unui om astfel incat sa se muleze pe interesele tale personale. daca poti sa-l faci sa te vada asa cum esti fara sa-i spui nimic despre tine. sunt lucruri pe care pur si simplu nu vrei sau nu poti sa le spui din orgoliu. si apoi te trezesti dimineata cu un gust amar, stiind ca doar comunicarea e solutia, dar orgoliul tau - dictat numai de instinctul de conservare - iti impune sa alegi calea cea mai grea.



e intuneric la ora asta si miroase a primavara, vantul adie usor si mi se prind in carlionti petale ratacite. bucurestiul e atat de plin si de agitat incat pare pustiu, si ma oboseste intr-un mod atat de linistitor incat vreau sa nu se mai termine drumul spre casa. sa fie un mers continuu intr-o seara superba de primavara, un slalom inert intr-o multime de oameni care ma face sa ma simt singura. sa fiu eu cu mine si atat.



sunt vise din care nu vreau sa ma trezesc. mi-e frica sa realizez ca visul mi-e curmat de patura greoaie care nu ma lasa sa respir si ma trezesc transpirata si agitata. asa m-am trezit si acum 5 minute. ma duc sa fac o baie cu spuma de iluzii cochete. vorbim.....