joc

de-as putea.....

n-as mai fi eu. pentru ca intrebarile mele nu cer raspunsuri concrete, ci dorinte infiltrate subtil si fin in context. stii la ce ma gandeam? imi trecuse prin minte ca zambetul e cel mai intim gest pe care mi-l ofera cineva...zambetul care aproba, cel care doreste, care da incredere, care instiga...sau cel care imi face din zilele ploioase motiv de a sta goala sub patura grea si calda, cu ceaiul si tigarile langa mine - si doar am zis ca ma las, citind despre femeia cu pantofi grena.

e inca liniste, iar eu scriu. pentru ca bucurestiul ma deprima. pentru ca e mult prea mare ca sa te pot gasi. pentru ca situatiile ipotetice si situatiile de tip 'soarta' nu exista decat in filmele siropoase, privite seara, sub patura, cu o cutie de inghetata si una de servetele. si uite....asta e o gluma seaca, ce se intampla acum. imi lipseste doar iubirea profunda. risipita. reconstruita din lucrurile marunte, din zambete, din versuri, din mirosul de apa sarata asezonat cu fire de nisip, din rasarituri, din tot. chiar si din absenta gandurilor mele, in care esti rece.

de m-as lasa dusa de val mi-ar fi frica sa nu ma avant prea tare in larg. pentru ca acolo scoicile nu se mai vad prin apa, pentru ca acolo apa e rece, pentru ca acolo relaxarea devine o agitatie continua, inabusitoare. si ma smulge de calmul meu exterior, imi scoate la suprafata laturile frenetice, inlantuite de limitari imposibile impuse de mediu.

rupe-ma de zgomotul vietii, lasa-ma sa-mi fumez tigara, tine-ma de mana, ascunde-ma de tot si pune-ma pe primul plan cand vine vorba de diminetile in care te trezesti cu cineva in brate.


vreau sa-mi dai mai mult decat cer.