nu am crezut niciodata ca o sa depind de un zambet. ca o sa ma agat de el si o sa astept sa se scurga zilele ca sa-l pot vedea din nou. ce-mi lipseste? nici eu nu mai stiu... si uite cum se ridica fumul de tigara dupa cateva zile in care s-a infasurat in jurul altor ganduri. imi citesti gandurile intr-un mod ciudat, iar eu nu pot face acelasi lucru. stii exact momentul cand trebuie sa arunci cateva picanterii in micile tale argumentari ale zilelor trecute ca sa ma faci sa visez lucruri ce inca nu s-au intamplat.
inchide ochii si nu citi. simte ce scriu, simte ce vreau si lucrurile de care am nevoie. paralizeaza-mi inima si amorteste-ma cu cele mai fine senzatii, exact asa cum se citeste in ochii tai ca poti sa faci. acum deschide ochii... pentru ca sunt frumosi... si priveste-ma lung. nu spune nimic. nu vreau sa aud nimic. prinde-mi fata intre palme, rasfira-mi parul, saruta-mi fruntea. esti o continuare dulce pentru un un inceput de primavara amara, si buzele mele se intind dupa dulceata ta, dar mi-o refuzi cu frunze de pelin crescute in spatii inchise, sub observatie continua. gaseste-ma in mijlocul multimii, coloreaza-mi zambetul si du-ma sa simt iarba umeda sub talpi ... sau nisipul pe spatele meu gol ... poate chiar vantul pe gat.
nu mi-a fost niciodata atat de frica sa pierd ceva ce nu am si imi musc buzele la gandul ca totul poate la fel de bine sa fie un castel de nisip care se darama la primul val. dar inca am incredere... in lucrurile mici.......
de bine sau de rau, sunt inca in joc. cu riscurile de rigoare.
3 comentarii:
Frumoase ganduri!
O seara minunata iti doresc!
si raspunsul vine de la sine...Imi place foarte mult modul tau de a scrie...un pic enigmatic, si invaluit de romantism..
modul meu de a scrie nu e foarte important. e enigmatic pentru ca sunt unele lucruri pe care le inteleg doar eu. ma refer la ceea ce transmit...
Trimiteți un comentariu