A,B,C negative

"esti o scumpa"
"ma uitam cu mami la poze, si-i aratam cat de frumoasa esti"
"multumesc"

"te ador"
"te ador de un milion de ori"
"cate un sarut pentru fiecare kilometru pana la tine"

incepem cu lucrurile mici si crestem in timp, parand tot timpul ca avem nevoie de ajutorul altcuiva sa fixam raftul pe care ne asezam cartile cu povesti. chiar asa... citeste-mi fraza ta preferata :) unele lucruri se schimba la noi, altele nu, si lasam timpul sa treaca pe langa. mie imi ramane gustul tau, parfumul tau pe haine, imi ramane gandul ca nu ti-am sarutat buzele de inde-ajuns de multe ori, iar tu inca mai ai in voce tremuratul ala care te invinovateste. 

"Stones taught me to fly
 Love taught me to cry
 So come on courage!
 Teach me to be shy"


Iar de tine, iubita, mi-e un dor dintr-ala arzator, de moldoveanca......... 

ce minune ca esti, ce mirare ca sunt...

adica integrale duble. integrale triple, integrale multiple si diferentiale, siruri si serii numerice si anni cu mine intr-o sala de clasa. inca o seara superba ce merita mentionata. suntem doua si suntem amandoua. noi suntem cele ce isi fac manichiura in baie la trei dimineata, noi suntem cele ce sunt in stare sa se fie bete pana la 6 dimineata si a doua zi de la 7 sa incerce sa-si ia viata de la capat, cele ce au curaj sa mearga pana la sfarsit, cele ce spun ce au de spus ca si cum si-ar apara vre-un drept si fara sa astepte nici o replica, cele ce se trezesc si zambesc la prima tigara, cele care nu vorbesc 2 zile dar dupa isi cunosc starea de spirit din riviri, cele ce nu-si uita visele, iubirile si planurile.

eu una m-am luptat cu gandul sa ma schimb pentru ca mainile care ma stiau m-au uitat, si eram gata sa renunt la viata mea si sa visez alta pictura in ulei a filmului asta ciudat. dar zapacita m-a ajutat intr-un fel sa ma regasesc, sa refuz sa fiu altcineva doar pentru placerea celor din jur, lucru pe care de altfel il urasc. si cand nu am nimic in care sa mai cred, cred in prietenie, in povesti spuse la tigara din baie, in cafeaua dulce sau amara bauta in pijamale pe hol, in gandurile inocente din mintile noastre perverse, in ideile aprinse de visele noastre si in planurile de vacanta.

si am ajuns la concluzia ca daca visele mele sunt prea scurte atunci e pentru ca traiesc ziua din plin, pentru ca nu am lanturi sa ma tina legata....

fara tine.... doar cu tine....

" spune-mi oare mai stii cum a fost primul inceput, primul vis pierdut spune stii cate ne-au mai ramas pana azi..... "

vreau sa ma lasi sa te ating atat de fin incat sa tremuri. sa te sarut usor si sa-ti dau soare, sa nu mai vrei sa fugi de mine. vreau sa te ajut sa mergi, nu sa alergi ca pana acum. inchide ochii si ai tot. iti obosesc corpul, iti paralizez mintea .... esti omul viu cu suflet stins, care a uitat ca trebuie sa piarda ca sa inteleaga ce are in fata lui. dar da-mi o noapte si-am sa ucid tot ce-ti trece prin minte, am sa te fac sa dai o noapte cu tine pentru o ora cu mine si-am sa-ti rup aripile ca sa ai o scuza ca nu poti zbura in lipsa mea. am sa incerc sa te privesc si sa vad doar ce e bine si-am sa-ti dau cate putin venin...am sa te las sa imi auzi rasetul de joi dimineata, sa-mi vezi privirea de sambata si zambetul ironic de marti.

o sa fac pe prostuta ca sa te simti tu barbat, o sa-ti zambesc usor de fata cu prietenii tai ca sa te poti umfla in pene cu papusa ta, o sa te las sa ma minti pentru ca pacatul e vechi si pentru ca mi te dai tot atunci cand te vreau. si n-o sa-ti cer sa-mi spui nimic din tot ce le-ai spus celorlalte, ci tot ce n-ai spus nimanui pentru ca-mi place ..."cafeaua... asa cum o faci tu.. amara. "

deocamdata te iert...dar o sa discutam mai tarziu, la tigara de dupa....

jurnalul lipsei de tine

Am ramas fara tigari....
Iar tu ar fi trebuit sa circuli doar pe partea carosabila a sufletului meu...
Aseara m-a sunat si V. Am avut o discutie lunga, cum ca el vrea sa ramana aici, s-o luam de la capat, sa fie bine. Dar nu cred ca poti cere unui om sa renunte orbeste la tot numai pentru tine, chiar daca te iubeste inca. Eu una am renuntat de mult sa ma arunc cu capul in intuneric, si apoi sa ma lovesc de zidurile de acolo. Nu te deranja sa-ncerci din nou sa ma iubesti, pentru ca eu iubire fortata, impusa sau autosugerata nu vreau. El e deja langa mine. Iar tu vorbesti anapoda, si din partea mea ai putea sa-ti tii gura inchisa ani in sir. Mi-ar fi tot una. Si cand incercai sa redeschizi jocul pe care l-ai pierdut de mult, eu ma gandeam la Sorescu....

"Eu mut o zi alba,El muta o zi neagra.Eu inaintez un vis,El mi-l ia la razboi.El imi ataca plamanii,Eu ma gandesc un an la spital,Fac o combinatie stralucitaSi-i castig o zi neagra.El muta o nenorocireSi ma ameninta cu cancerul(Care merge deocamdata in forma de cruce)Dar eu ii pun in fata o carteSi-l silesc sa se retraga.Ii mai castig cateva piese,Dar,uite,jumatate din viata mea E scoasa pe margine.- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,Imi spune el.- Nu-i nimic, glumesc eu,Fac rocada sentimentelor.In spatele meu sotia, copiii,Soarele, luna si ceilalti chibiti Tremura pentru orice miscare a mea.Eu imi aprind o tigara Si continui partida."

Si tousi..... el e una din cele mai frumoase zile din viata mea. "Vibrez din toata fiinta Si tu-mi culegi vibratiile Si mi le restitui, sarutate." Daca ar face un inventar al sentimentelor, ai fi pe locul 2, dupa iubita mea. Ai fi sus, in visele mele, si visele mele ar fi pline.

Dar sa revenim la V. Am o senzatie de... iarna cand ma gandesc la tine. Asa ca te du, uraste, iubeste, invata sa citesti printre randuri. Eu am chltuit prea mult timp incercand sa te invat. Acum e randul meu sa ma las invatata, si ce-i drept ador albastrul. Mai ales albastrul amar din pupile.

"De nu stiu ce am Ca exist Nu stiu ce am Ca nu mai am nimic Decat pe tine."

to you, my lady...

Acesta este un tribut adus tie, prietena draga. Pentru ca si tu ai fost tot timpul langa mine, din ziua in care ne-am cunoscut. Recunosc, am avut intentii ucigase initial :)) Dar cum de la iubire la ura nu e decat un pas, prin deductie logica matematica, rezulta ca drumul invers este la fel de scurt.

De ce scriu post-ul asta? Pentru ca nu trece nici o zi in care sa ma frapezi. In sensul bun, evident. Pentru ca esti o tipa demna, pentru ca esti deschisa si sincera cu mine, pentru ca stii cine esti si ce poti, pentru ca spui lucrurile in cel mai direct mod, si in special pentru ca esti acolo cand am nevoie de tine.

Esti un gen rar de femeie, pe care multi nu stiu sa-l castige desi incearca, si dupa care majoritatea au incetat sa alerge de mult si-au renuntat la inercarile de cucerire deoarece mute din atuurile tale le depasesc puterea de intelegere.

Asa ca vreau sa declar oficial ca TE IUBEEEEEEEEEESCCCCCC!!!!! si ca ESTI FEMEIA VIETII MELE :)) si iti promit ca oricand ai nevoie de ceva, i'm there for you. [ca de, roata se si intoarce :))]

p.s. sa-ti aduc geanta si acetona :*:*

simogatás szellõé

Am trecut prin cateva momente dificile in ultima vreme. Dar totul e trecut. And history is to be forgotten.

Inca o perioada de joaca, mai mult sau mai putin stimulenta. Imi mai demonstrez din cand in cand ca postul anterior are in el ceva din mine si zambesc privindu-l pe cel de langa mine. Zambesc si pentru ca nu m-a lasat la greu si, cel mai important, pentru ca m-a tinut de mana cand aveam mai mare nevoie de asta. Atunci, in farmacie.

Viata mea s-a calmat din multe puncte de vedere si m-am inchis intr-un cerc de decizii pe care le iau cum ma pricep mai bine. Multi imi sunt alaturi, dar si mai multi vor sa ma vada cedand. Pana aici nimic nou si nimic deosebit de viata ta. Nu? Dar ceea ce difera este "innerglow-ul". Stralucirea data de gandul ca ce-i al meu e al meu.

Rock my heaaaaaart \:D/

pentru ca-mi place amara....

Pe femeile adevarate nu le iubim niciodata, pe ele le amusinam, le cucerim, le posedam, le despicam, le dezvrajim, le privim lung si le lasam in urma.
Femeile celor mai buni prieteni. Prietenele celor mai bune femei. Femeile-cele-mai-bune-prietene.

Femeile care se gândesc la ... la fel de mult ca şi noi, dar au decenţa să nu vorbească la fel de des şi de urât despre asta. Femeile care ne trimit cadouri, care ne-aşteaptă cu luminile stinse în maşina parcată la colţul străzii, care ne plătesc consumaţia, care ne întreţin, ne savurează şi apoi ne roagă să le uităm.

Femeile care seamănă cu actriţa noastră preferată. Femeile urâte care ştiu cum să facă un bărbat să se simtă dorit. Femeile care întorc capul după alte femei, care pun mâna pe fundul bărbaţilor, care intră singure în sex-shop-uri şi care l-ar face să roşească şi pe Bebe Mihăescu.

Femeile care nu vor copii. Femeile despre care credem că vor întodeauna mai mult, pentru că nu se mulţumesc niciodată cu mai puţin. Femeile pentru care încetăm să existăm la începutul unui orgasm şi care nu uită niciodată de noi înainte de a-şi aprinde ţigara. Cele de ţipetele cărora ne ruşinăm, cele a căror pricepere ne face să ne cutremurăm de plăcere, cele în faţa cărora închidem ochii şi gemem. Femeile-fântână, gheişele, stricatele, nesătulele.

Cele care nu închid ochii când le săruţi.

Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noştri. Femeile pe care le vedem din An în Paşti, cărora le ducem dorul, fără să vrem, de fapt, să le vedem mai des. Femeile mature, oricât ar fi de tinere. Cele încă frumoase, oricât ar fi trecut de mult… Femeile de ridurile cărora ne temem mai mult decât de îmbătrânirea noastră.

Femeile care răspund imediat la sms. Cele care ne bârfesc cu prietenele şi apoi îşi bârfesc prietenele cu noi. Cele care au tot timpul chef de lipsa noastră de chef.

Partidele imposibile, fanteziile abandonate precoce, îndrăznelile meschine şi flasce, parfumurile ale căror nume sunt uitate mai înainte de-a întreba cum se numesc.

Femeile care miros a aşternut, care ne pun mâna între picioare, care fac pipi cu uşa de la baie deschisă, care ne dezbracă în lift şi ne-o trag în holul blocului.

Femeile care sforăie.

Femeile cărora nu le dăm numele, cele care ne fac să zâmbim engimatic, femeile care au trecut prin viaţa noastră ca rapidul de Constanţa prin halta Bucureşti Triaj.

Femeile de care nu ne îndrăgostim. Adevăratele femei. Femeile bune rău. Bunăciunile care nu sunt niciodată bune de iubit.

Celor care ne-au explorat trupul în toate profunzimile sale, nu le îngăduim niciodată să-şi atârne vreo amintire în cuierul inimii noastre. Poveştile noastre de dragoste nu sunt pentru ele. Slăbiciunile noastre nu le privesc. Sms-urile dulcege, trandafiraşii comestibili şi lacrimile discrete în colţul ochelarilor de soare – toate astea le păstrăm pentru altele. Lor le mai oferim din când în când chiloţei în formă de inimioară.

Cu ele nu trebuie să fim tandri, nici atenţi, nici măcar sensibili. Pentru că toate lucrurile astea pe ele le plictisesc. Chiar aşa ne-au spus – că le plictisesc îngrozitor.

Aşa că ne luăm tandreţea şi o băgăm la loc în buzunar, o punem bine pentru cele care vor şti s-o aprecieze: femeile după care plângem la al treilea pahar, cele după care alergăm în pas de pudel printre maşinile oprite la semafor, femeile care ne fac din vorbe şi care rareori ne mai fac şi altceva. Iubitele noastre, dragele noastre, nebunaticele noastre fixaţii. Zânele, nimfele, prinţesele. Imaculatele fecioare.

Ele ne conving să n-o mai ardem aiurea, de dragul lor ne transformăm din distruşii de azi în supravieţuitorii zilei de mâine, ai lor sunt copiii pe care ne trezim peste noapte că vrem să-i concepem. Ele sunt fericitele pe care ne dorim să le iubim non-stop şi pe care nu reuşim să le mulţumim decât cu intermitenţe. Ele ne răscolesc nopţile, trecutul şi corespondenţa. Femeile ţesute în atelierele ascunse ale minţilor noastre, proiecţiile fantasmatice ale mamelor, traumelor şi ale copilăriilor noastre.

Pe femeile adevărate nu le iubim niciodată, pe ele le amuşinăm, le cucerim, le posedăm, le despicăm, le dezvrăjim, le privim lung şi le lăsăm în urmă. N-avem nici o îndoială că se vor aduna din bucăţi şi se vor face la loc, pentru că sunt făcute din carne, nu din lumină. Ele sunt cele care ne fac să ne simţim bărbaţi, iar pentru chestia asta copilul din noi nu le va ierta niciodată.

Dar femeile adevărate ştiu să ne iubească pe furiş, fără să ne facă să ne simţim prost din cauza asta. De dragul nostru, ele se stăpânesc şi nu devin niciodată zâne sau prinţese. De dragul nostru, ele rămân mereu iubitele prietenilor noştri şi prietenele iubitelor noastre.

Pentru că ştiu să ne iubească mai bine care oricare altele, pentru că între noi şi ele va rămâne întotdeauna ceva nespus, pentru că nu vor purta niciodată copiii noştri, pentru că nu ne vor întreba niciodată nimic din ceea ce nu am vrea să fim întrebaţi, pentru că nu ne vor strânge niciodată şosetele, pentru că ne vor ierta josniciile mai înainte chiar ca noi să le fi gândit, ele ar merita măcar omagiul de a ni le aduce aminte aşa cum au fost.

Dar în urma trecerii lor prin viaţa noastră, schijele ascuţite ale amintirilor se cizelează asemenea scoicilor spălate de mare, iar poveştile crâncene despre poftă, dorinţă şi aşternut se transformă ireversibil în fragmentele spălăcite ale unor poveşti de dragoste pe care nu le-am trăit cu adevărat niciodată